SX versus DX
SX şi DX explicat simplu. Pe vremea microprocesoarelor 286, 386 şi 486 funcţiile matematice care necesitau resurse complexe de timp şi de bani erau executate de coprocesoarele matematice. Microprocesorul nu era prea eficient când executa astfel de operaţii pentru că era limitat de cost.
Această limitare de cost se explică simplu. Pentru a accelera executarea operaţiilor matematice complexe se putea alege între:
- Creşterea complexităţii microprocesorului, ducând la creşterea preţului.
- A crea un coprocesor matematic, în principiu un microprocesor dedicat, care putea fi achiziţionat separat.
S-a ajuns la concluzia că cei care au nevoie de viteză suplimentară a execuţiei să plătească, respectiv să cumpere un coprocesor matematic. De exemplu cei ce foloseau computerul pentru editarea de texte nu erau nevoiţi să cumpere un sistem mai scump. Dacă doreau să folosească şi programe ce necesitau operaţii aritmetice foarte complexe puteau cumpăra acel coprocesor, fără să fie nevoie de un upgrade major al sistemului. Se observă că se respectă principiul expandabilităţii, valabil şi astăzi.
Dintre microprocesoarele ce suportă coprocesor matematic cele mai cunoscute sunt:
Microprocesor | Coprocesor | Performanţă echivalentă |
8086 | 8087 | Nu este cazul. |
286SX | 287 | 286DX |
386SX | 387 | 387DX |
486SX | 487 | 486DX |
Notă:
- Am folosit denumirile generice, nu cele specifice fiecărui producător.
- Performanţa echivalentă este aproximativă. Cred că este evident că executarea diverselor operaţii matematice folosind un singur cip este mai rapidă decât trimiterea lor la un cip secundar şi primirea răspunsului aferent când microprocesorul este liber.
- Microprocesorul 8086 nu are o echivalenţă de performanţă pentru că acesta oricum nu avea versiuni SX sau DX. Dar suportă coprocesor matematic.
- DX nu se referă la DirectX.
Notă (2):
Microprocesorul 486 a avut mai multe versiuni, respectiv:
- 486SX – fără coprocesor.
- 486DX – coprocesor direct în microprocesor.
- 486DX2 – o versiune a 486DX cu îmbunătăţiri.
- 486DX4 – cea mai evoluată versiune a acestui tip de microprocesor.
Plăcile de bază ale acelor vremuri aveau două socluri diferite (şi inconfundabile) astfel încât într-unul să se introducă microprocesorul iiarr în celălalt coprocesorul, dacă era nevoie.
Ca şi curiozitate s-a renunţat la această tehnică atunci când microprocesoarele DX au ajuns să fie mai ieftine decât ansamblurile microprocesor + coprocesor echivalente. Dacă nu se renunţa la această tehnică cine ştie câte socluri aveam acum pe plăcile de bază, fiecare coprocesor făcând câte ceva…
Lasa un raspuns