Viitorul României
Aproape că nici n-am putut să dorm, analizând implicațiile directivelor NKVD-ului pentru țările din Europa de Est. Și, sincer, mi se pare un miracol că încă mai suntem aici ca popor.
Aproape că nici n-am putut să dorm, analizând implicațiile directivelor NKVD-ului pentru țările din Europa de Est. Și, sincer, mi se pare un miracol că încă mai suntem aici ca popor.
Revin în atenția Dvs. cu accidentul de ieri din Moldova când o explozie a accidentat trei oameni la o fabrică de reșapat cauciucuri. Am vrut să văd dacă presa o zice pe aia dreaptă, dar văd că sunt slabe șansele.
Gri de toamnă, depresie, plumburiu, Bacovia, vineri, ălea. Îmi venea să urlu la geam cum latră lupii la lună, nu așa. Și să nu mai spun că este a cincea zi când uit să-mi iau zahăr brun ca să-mi pun o jumătate de linguriță în ness-ul cu lapte pe care-l beau dimineața.
Nu sunt un adept al duplicării conținutului și nici nu-mi permit să fur cu nesimțire conținutul altora, cu atât mai mult cu cât, veți vedea în cele ce urmează, vorbim despre o cantitate apreciabilă de text.
Am văzut la știri un caz de prostie în formă agravantă. Doi agarici ce veneau din Spania cu o mașină de 10,000 – 12,000 de euro, au oprit la o benzinărie în Vestul țării, au alimentat și au fugit fără să plătească. Fie pentru că erau șmecheri, fie pentru că nu mai
Cât valorează o catastrofă? Studiu de caz: într-un accident de muncă ce a avut loc undeva prin Moldova, trei oameni au fost răniți într-o explozie la o fabrică de reșapare a cauciucurilor.
Domnul profesor doctor Adrian Streinu – Cercel încă nu a dat o declarație în cazul morții subite a lui Tony Tecuceanu. Cam de doi ani, adică. Pentru că n-are chef, nu pentru că n-ar avea ce să declare.
Am văzut la TV o știre conform căreia chinezii au inventat un soi de vaci care dau lapte uman. No, după șocul și groaza inițială, îmi venea să urlu:
Ieri trebuia să fie declarată Ziua Națională a Independenței Energetice, fiindcă tot ieri s-a semnat în Turcia acordul de sprijin (adică implementare) a proiectului Nabucco de către toate țările de tranzit.
Mie nu-mi mai ajung cele 24 de ore ale zilei. N-am cum. Nouă ore sunt la muncă și nouă ore dorm. Iar în restul de șase ore trebuie să scriu pe blog, să merg și să vin de la muncă, să spăl, să gătesc și toate cele.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design