Oare ce îi poţi spune unui om care nu trăieşte pentru că aşa simte, cin din încercarea disperată de a-şi genera nişte amintiri care să-i ţină de cald mai încolo? Oare ce îi poţi spune unui om care, evitând un concret sec, se afundă în iluzii
Aseară stăteam pe geam şi fumam, gândindu-mă la articolele pentru astăzi. Şi, în liniştea serii, întreruptă doar de câte vreun zbor de noapte sau de câte vreo găinuşă masculină, numai ce aud cum o sticlă de plastic se izbeşte de trotuar. Se pare
Am văzut ieri o fază de am crezut că mă crăcănez de râs. În faţa blocului parchează o Dacia 1310 albă. Din ea coboară o femeie, pe la vreo 120 de kilograme în viu, având în lesă un câine de talie mică, asemănător cu un bichon, numa că ăst
După principiul "este greu să-i rezişti ispitei când îţi este la îndemână", astăzi am văzut o chestie. Un porumbel era în clădirea gării, ca în filmele americane ce au şi clădiri părăsite prin care zboară şi porumbei. Numai că l
Simplu! Trec avioanele pe aici că aş putea, dacă aş vrea, să mă întorc de pe o parte pe alta, cu precizia cu care ăia operează zborurile. Partea bună, după doar o lună, este că deja am început să nu le prea mai aud. Cel puţin atunci când dorm ca un bolovan,
Un ursuleţ de pluş ţinea un iepuraş de pluş în braţe, ca într-o poveste tristă, iar prin preajmă nu era niciun copil care să vină să se joace cu ei sau să-i ia acasă, să nu-i lase singuri pe străzile reci. Mi s-a părut trist. Extrem de trist, ca şi cum un mare
Dragă moşule, Te ştiu băiat deştept, deci presupun că ştii cum stă treaba cu mine şi cât de cuminte am fost. Aşa că nu-ţi cer autostradă România – Germania cu 4 benzi, 3 pentru dus şi 1 pentru ocolit, ca în banc. Nu-ţi cer nici să câştig la lo
Veneam de la gară, de la vot. Am luat troleibuzul 4 din Piaţa Mărăşti până la gară şi înapoi, după ce mi-am terminat treaba (adică făcut datoria civică). Când ne-am întors, fiind capăt de linie, ttroleibuzul era aproape gol. Pe la a doua staţie, î
© 2007 - 2009 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
