Balada unui creier mic
Cu multe idei tâmpite
Prin studiouri bântuite
A venit așa, deodată,
Prostia cea întrupată.
Grasă, cheală și tălâmbă
Instigând la ură strâmbă
Cu gesturi de marțafoi
Ce se cam pișă pe noi,
Și înconjurat de proști
De tembeli și de escroci,
Firi mărunte
Ori chiar proaste
Ce ni-l ridică în slavă
Chiar pe el, Mirel Palada.
Și cum intră în studio,
Blestemând
Și înjurând
Toți dușmanii săi politici
Ni-se-ncoardă-n aikido,
Clar lipsit de libido,
Dintr-o dată ne e clar:
Bunul simț a devenit
Minoritar.
Dar pe seară, în direct
S-a văzut o lovitură de efect
Ca un fel de uppercut
De la un nefe ciufut
Și urât, și prost crescut.
– Bla, bla, bla,
Țara mea,
O să mor de gât cu ea,
Că nu știu să fac nimic,
Intelectual sunt un limbric,
Sociolog și mincinos.
Nu aveți un os de ros?
Că-s flămând și la putere
Și-s chitit să fac avere
Și o să-i bat pe toți, pe rând,
Până voi avea mai mult.
Dar acuș,
Zise el satisfăcut
Ridicând un picioruș,
Acuș nu s-a isprăvit.
– Bla, bla, bla,
Țara mea,
Voi fura și eu din ea.
___
* Domnule Palada, acesta este un pamflet de inspirație Topârceană. Poate ați citit poezia?
Da oare kanditorul ala usr’ist o fi citit poezia?