Binele dual
Te privesc sorbind literele de pe foaie
La fel cum din suflet ți-aș soarbe iubirea,
În gând porți romanul, în suflet despărțirea
Și-n ochiul meu te văd fugind vesel prin ploaie.
Că vei pleca-ntr-o bună zi, mi-e clar,
Dar sper că mă vei înșela doar c-un personaj imaginar.
De s-ar putea, să fie din roman de la mine,
Să fiu tot eu, dar mai altfel, cu totul inedit pentru tine.




Hmmm …mereu un romantic incurabil!
😀 Nu chiar mereu.
Pe cat de ancorat in realitate esti tu, pe atat de inspirat si creativ. Frumos!
Ooo..caru fapt datorama onoarea sa ne vizitati d-ra Corina M!
Vizitez mereu, am mai si comentat, mai rar, dar probabil n-ai observat 🙂
Dap…cum facem cu filmarea la teatru?!
😀 Nu recunosc nimic, evident.