Celor care n-au iubit

Le spun-n-acest târziu

Că soarele e argintiu

De friguri pustiit.

Celor care ştiu ce-i ura,

Şi celor care nu-şi ţin gura

Le spun cu inima amară

Că nu există primăvară!

Celor ce-au dăruit o floare,

Celor cu o inimă mare

Le spun că-n ceasul despărţirii

Floarea-i simbolul fericirii.

Celor ce ştiu cântul şi jocul

Şi celor ce-şi petrec norocul

Le spun, cu prietenie,

C-această clipă nu-i târzie.

Celor care privesc cerul

Le spun, cu ochii-n asfinţit,

Că stelele-s tot ce-am iubit,

Că ele-s viitorul.

Celor ce-s cuminţi în suflet,

Nu numai celor drepţi,

Le las ascunse în sipet

Doar gânduri pentru înţelepţi.

Celor ce inima tresaltă

De bucuriile iubirii

Le spun că sunt pe calea dreaptă

Către câmpia nemuririi.

LV