Cu nonşalanţă şi candoare

Te plimbi în visul meu seară de seară,

Şi îmi zâmbeşti şi te comporţi

De parcă soarele ar răsări întâia oară.

Şi ca un sâmbure de nucă

Tu interiorul ţi-l ascunzi,

Dar miezul este cea mai bună bucăţică,

La nuci!

Şi ca o floare-ncet deschizi petala,

Care ascunde-n suflet un miros suav,

Eşti crinul alb, văratec şi curat,

Dar şi îmbătător de aromat.

DLnH