Eu

Sunt dualismul dintre fiinţă

şi nefiinţă,

Dintre bine şi rău,

Dintre adevăr şi minciună,

Sacru şi profan

Căutând într-o mare de întuneric

o lumină de mijloc.

 

Sunt o floare ce şterge

haosul dintre noi,

Sunt durerea vie a compasiunii, 

În vocea mea angelice cânturi

Se ridică profane

Din negura unui eu lăuntric

şi misterios.

 

Sunt un om între oameni!

Nu sunt mai bun,

Nu sunt mai rău,

Sunt doar un eu,

Cel chinuit mereu,

Cel ce a trăit în umbra iubirii,

În umbra fericirii,

Un suflet tămăduit doar de bunătate,

Bunătate zădărnicită de răul dual.

Sunt complexitatea armonioasă a naturii,

Cel care aruncă soarele pe cer

La orice răsărit

Pentru a-l fura înapoi

La orice apus.

 

Sunt fuga bezmetică a vântului

prin părul tău

Sunt şoapta secretă

a buzelor tale,

Luminiţa din ochii tăi trădători,

Şi pentru noi sunt mai mult decât atât.

Pentru noi!

HDA

2 Comentarii

  1. newdada 11 decembrie 2008 la 10:43 - Raspunde

    Analiza literara … despre … eul liric:

    Faina poezie … si altruista …incepe cu "eu" si se termina cu "noi", ambele pronume personale, la persoana I, numai ca unul este la singular, iar celalalt la plural …

    • Robin Molnar 11 decembrie 2008 la 10:43 - Raspunde

      😀 Jur că nu observasem treaba asta până acum! 😀 Mersi! 😉

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.