Faraonul încătușat

Cumplit m-apasă zidul acesta prea crud și prea rece
E ca un tablou suprarealist pictat de-un pictor orb,
Înainte, în soare, eram un falnic și imens uliu sau corb,
Iar acum sunt doar un deținut ce observă timpul cum trece.

Înainte, fructele de mare era ceva banal, pentru plebei
Acum, aș da orice să-mi dea de la popotă niște ficăței
Cu, măcar, un pic de piure de cartofi și o lingură de mazăre
Dar acum primesc la masă doar niște lături făcute din pupeze.

Cumplit m-apasă trecutul luxos și deznădejdea:
– Oare voi mai scăpa vreodată din pușcăria cea grea,
E drept, sunt în regim semi-deschis, dar chiar și așa
Aici, printre atâția proști, nu mă-nțeleg cu nimenea.

Aș vrea să privesc la tablouri, c-un pahar de coniac să mă așez
În iatac, să degust niște icre și să mă alint c-un concert de pian,
Căci aici, oricât aș încerca, sunt un om prea stilat și nu mă integrez:
Ăștia vor manele, semințe, vin de pufoaică, OTV și vorbesc grosolan.

Ca niște cătușe mă leagă gândul că voi liberi sunteți
Căci de ați fi legați, tot aș fi un faraon peste voi,
Dar așa, sunt doar unul dintre pușcăriașii cei noi
Cu două serii, un trecut și multe și adânci suferințe.

2 Comentarii

  1. joita lucian 27 iunie 2012 la 08:40 - Raspunde

    Oda ..lui nastasica…sa inteleg…sciru cu s mic ca ….a ajuns mic!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.