Nu pot să descriu în cuvinte mâna ce mă apasă pe piept cu putere,

Parcă totul a fost la figurat, parcă am fost o tragedie la pătrat,

Tot ce-a fost odinioară între noi fără a noastră vrere

Încă înainte de a-ncepe cu adevărat s-a şi terminat.

Nu mai am gânduri, nici vocea conştiinţei nu-mi spune nimic

Reneg cu putere ceva ce în mine se zbate arzând

Într-un fel ne-am spus amarul adio râzând.

Am pornit separaţi, am plecat separaţi ne mai sperând.

Tot ce-mi spui, tot ce-mi minţi chiar acum e-n zadar

Văd bine dincolo de piesă, scenariu şi actriţă

Dar am să mă mint spunându-mi că-i mai bine

Paradoxal, ştiu că nu există nimic fără tine.

Ai scris un scenariu pentru mine mult prea dureros

Dar aleg să-mi joc rolul, aleg să fac ca tine

Şi nu pot decât să sper că ce ai lăsat în mine va ţine.

Totul se scurge din suflet ca printr-un perete de stâncă poros.

Mi-e inima amorţită într-o crâncenă îmbrăţişare trădătoare,

Cu furie imensă, cu ciudă aleg să încerc s-o ignor

Învăţ să trăiesc fără tine, accept că în mine eu mor,

Dar rolul îmi cere să m-arunc legat la mâini în mare.

O singură întrebare a fost de ajuns să văd tot,

Alegi să negi, respect ideea, ţi-e teamă,

Oricum, sufletul l-am şi dat jos din a ta ramă

Şi am să pretind la infinit că totuşi pot!

OC