Țața Leana e cuminte, are har și e pioasă rău,
Când nu se îmbată și înjură de Dumnezeu,
Altfel, ca orice altă bună vecină creștină
În tot timpul anului dânsa face doar rău.

Iar soțul dumneaei e un domn adevărat –
Ce-i drept, cam proaspăt eliberat –
Că și-a tăiat un frate pentru niște pământ,
Pe mă-sa, pe tac-su și un văr cam bolund.

Însă nepoții lor – dracii de ei –
Iau fete de prin sat și le trimit la produs,
Iar banii îi dau la părinți să-i dea la băut
Fiind un neam, altfel, destul de cunoscut.

Amu, eu nu v-am povestit chiar de toți
Ci doar am vrut să vă spun – de mă credeți –
Că ăștia or să aibă curând strănepoți
Și, tare mi-e, o să vină legea să îi… lege.