Pe muntele lui Venus mă furișam deunăzi
Dar tu m-ai prins și mi-ai luat mâna
În mâna ta, afară galben rânjea luna
Și-am stat cuminți ca doi copii.

Sub buza ta superioară m-am furișat
Iar tu, cu-al tău dulce oftat,
M-ai prins în flagrant cu iubirea-n mână
Și dulce, mult prea dulce, m-ai amendat.

De dimineață te strângeam la piept,
M-ai prins ce gânduri am și m-ai mușcat
De urechea cu care îți sorbeam respirația.
Știu că uneori sunt un căpcăun nedrept.