Ca o stea răsari din patul meu dimineața devreme
Cu un zâmbet iubitor, ușor adormit și moleșitor.
Până mai ieri eram un iubăreț gunoier de suflete
Iar astăzi sunt al tău vulcanic și dulce amor.

Îți duci sânii moi călcând încet pe covorul pufos
Și simt – în sinea mea – cât sunt de norocos…
Furișându-te lângă mine mă faci să tresar, să vibrez
Și râdem când, ridicându-te din pat, te îmbrățișez.

Așa-s diminețile noastre molcome și somnoroase,
Bete de-un dulce echilibru de amor și visare
Pline de gurițe somnoroase și dulci și de candoare
Și de vântul ce adie desculț în diminețile răcoroase.