E OK, iubito!

Sughiți și, spasmodic, respiri sacadat,
E plin patul nostru de vărsatul păcat
Iar noi, între așternuturile cele moi,
Alungăm umbrele ce fug, rușinate, de noi.

Te simt cum te pierzi și cum aproape leșini
De-a mea pasiune trăită pe ritm de furtună,
Să ajungem aici ne-a trebuit o cale bună,
Dar iată că putem, în noapte, fi licurici.

Te încovoi și vrei să fugi ori să te-ntorci
Și parcă dorul ăsta dulce un pic te moleșește,
E OK, iubito, eu sunt bărbatul care te iubește
Și care îți arată al său trup cum te dorește.

9 Comentarii

  1. joita lucian 29 martie 2012 la 17:32 - Raspunde

    Robin..daca erai femeie ma indragosteam..:)…un romantic incurabil!

  2. Laurentiu 29 martie 2012 la 19:18 - Raspunde

    Meserie omule!
    @ lucian: macar o sa se indragosteasca femeile de el!

  3. Nelly 30 martie 2012 la 15:08 - Raspunde

    Ma gandeam, citind poezia, ca nu ar fi misto sa am un iubit care sa scrie pe blog detaliile intalnirii noastre. Zici ca am deschis BS playerul. 😛

    • Robin Molnar 31 martie 2012 la 15:03 - Raspunde

      Doar nu crezi că asta este o relatare jurnalistică a ceva intim…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.