E OK, iubito!
Sughiți și, spasmodic, respiri sacadat,
E plin patul nostru de vărsatul păcat
Iar noi, între așternuturile cele moi,
Alungăm umbrele ce fug, rușinate, de noi.
Te simt cum te pierzi și cum aproape leșini
De-a mea pasiune trăită pe ritm de furtună,
Să ajungem aici ne-a trebuit o cale bună,
Dar iată că putem, în noapte, fi licurici.
Te încovoi și vrei să fugi ori să te-ntorci
Și parcă dorul ăsta dulce un pic te moleșește,
E OK, iubito, eu sunt bărbatul care te iubește
Și care îți arată al său trup cum te dorește.
Robin..daca erai femeie ma indragosteam..:)…un romantic incurabil!
Bine că nu ești femeie! =))
Ma bate gandu sa-mi schim sexu:))) ce nu fac eu pt prietenii=
))
=)) Era să te întreb ceva, dar era cam prea picant…
Meserie omule!
@ lucian: macar o sa se indragosteasca femeile de el!
Am deja o gheruță, mulțumesc!
Cred ca deja este sub „precontact”:))
Ma gandeam, citind poezia, ca nu ar fi misto sa am un iubit care sa scrie pe blog detaliile intalnirii noastre. Zici ca am deschis BS playerul. 😛
Doar nu crezi că asta este o relatare jurnalistică a ceva intim…