M-a cuprins, odată, o gripă fenomenală
Iar tu mi-ai dat o țâță cu miere florală.
Și ca un fraier, mai apoi, am răcit aspru, de soi,
Iar tu mi-ai dat un ceai de buze calde și moi…

Apoi, într-o vară, de la limonadă am prins
O mahmureală care aproape că m-a stins,
Dar tu mi-ai dat mângâiere dulce-n doze mici
Și limbuța ta plină de lipici.

Amu, treaba devine chiar infernală
Și nu știu cum s-o spun gingaș
Așa că o rostesc fără de alt ataș:
Iubito, n-ai ceva și pentru… tăbăceală?