Arşiţa a oprit orice adiere de vânt

Soarele, strop cu strop, s-a topit şi a curs pe pământ,

Câmpul cărămiziu s-a crăpat, s-a deschis fremătând

Păsările zbor, cadavre-n putrefacţie căutând.

Apele au secat, în fântâni e doar mâl

Oamenii s-au ascuns, de lumină, de căldură fugind.

Soarele, strop cu strop, s-a topit şi a curs pe pământ,

Arşiţa a oprit orice adiere de vânt.

În aerul ars doar praful încet şi timid se ridică

Ca într-un tango deşănţat, sacadat şi umil,

Cu pasul stângaci, bătrânesc şi senil.

La umbra unui copac muribund stă o furnică.

Arşiţa a oprit orice adiere de vânt

Soarele, strop cu strop, s-a topit şi a curs pe pământ.