La o adică, asigurăm transportul oriunde în țară. Urgent, se dă spre adopție (adică moca) pisoi portocaliu în Deva sau Hunedoara! De fapt, să fim sinceri, nu știm dacă este pisoi sau pisică, dar știm sigur că este portocalie și jucăuș(ă), la fel cum știm că are cam dou
În 27 Aprilie o tornadă a răvășit o casă din SUA (mă rog, a răvășit mai multe, dar să revenim), casă în garajul căreia se ascundea un câine speriat.
În 1953 – 1954 pescuiam cu năvod (din) pungă lung de un kilometru și adânc de 80 de metri, după care îi pescuiam din pungă cu harponul (sau cu arme de foc). Sursa: emisiunea Cu ochii în 4, TVR 1
Unul dintre lucrurile care îmi plăceau în UK este că oamenii aveau câini interesanți și nu te plictiseai văzându-i cum își plimbă prietenii. Pe de altă parte, am văzut că și în Cluj apar tot soiul de câini care mai de care mai interesanți.
Anunțurile de genul acesta mă înnebunesc de-a binelea, pe cuvânt, de când am căutat-o de nebuni prin casă pe Guți – Guți când a căzut de la etajul șase… Nici nu-mi pot imagina!
Am văzut o fază simpatică cu doi căței plictisiți ce stăteau pe scaunul șoferului, în brațele șoferului care vorbea la telefon și care căței se uitau plictisiți și răbdători la lume.
Pentru început aș dori să încep cu următorul citat:
Într-una dintre lungile mele plimbări prin Cluj, chiar zilele trecute, am văzut o fază simpatică cu un tip ce plimba doi câini: unul mic și gras, supraponderal chiar, respectiv unul slab, rahitic, așchie, exact ca-n Stan și Bran.
Oh, da, hai să plângem și să ne dăm cu fundul de pământ! Nu, pe bune, acum. Am scris nu doar o dată că îmi plac caii. Și nu doar la nivelul declarativ al unora, așa cum văd pe Facebook, locul unei efemere revolte de trei zile.
Mă rog, o pisică vâna. Sau motan. Nu știu dacă era rață sau rățoi, că nu mă pricep chiar atât de tare. Chestia este că am văzut pisica venind pe după tufe în timp ce rățușca dormea cu ciocul sub aripă, lângă Canalul Morii din Cluj.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
