Prostia se transmite genetic
Prostia se transmite genetic, la fel cum nesimțirea și proasta creștere se moștenește pe linie familială, fi-le-ar unora neamul al dreq să le fie.
Prostia se transmite genetic, la fel cum nesimțirea și proasta creștere se moștenește pe linie familială, fi-le-ar unora neamul al dreq să le fie.
Dragi cititori, sunt curios câți dintre voi umblă cu paharul de benzină după ei, doar – doar or găsi un telefon public la care să-i dea foc… Mă rog, sunt sigur că niciunul. De fapt, vreau doar să întreb altceva:
Undeva înspre Piața Cipariu din Cluj, pe o stradă lăturalnică foarte drăguță și mărginită de zidurile cetății Napoca, foarte frumoase și ele, se află o casă părăsită ce are un geam deschis, geam prin care călătorii aruncă gunoaiele.
Hai că e pe bune faza, chiar dacă eu nu sunt sigur că o înțeleg. Adică înțeleg că poate fi înstrăinată prin vânzare, sau că poate fi înstrăinată prin schimb. Dar ambele, simultan? Adică nu putea fi pus, de exemplu, prin schimb plus diferență?
Inițial am crezut că este țeapă sau profanare de marcă (nu de morminte), dar după ce am căutat un pic pe net, m-am convins că e pe bune. Așadar, dacă sunteți la fel de afoni ca mine în domeniul auto-moto-velo, luați de priviți un model mai vechi de motoscuter Peugeot.
Nu sunt sigur dacă nu cumva am mai pus-o pe blog. Cred că nu, dar nu sunt sigur (să-l văd io pe ăla care a reținut exact ce a scris în toate cele 6200 de articole). Dacă mă repet, îmi cer scuze.
Din ciclul: Noi nu ne vindem țara! (O dăm moca sau își fură fiecare partea lui!), din capitolul: Noi muncim, nu gândim, subcapitolul: Munca este pentru animale, am văzut următoarea însemnare pe un zid din Cluj.
Sau cum nu. Era să-mi iau niște pumni în gură, sau pe-acolo, făcând poza asta. Fiindcă eu pozam liniștit mașina, iar proprietarul mă striga de la barul de peste drum, unde savura o bere cu băieții, să mă cheme până la el să mă întrebe de ce i-am pozat mașina (poate fiin
Incredibil! Am trecut prin Cluj pe lângă o biserică ortodoxă lângă care erau două butoaie cu apă sfințită. Și nu era nimeni la rând! Vă dați seama, este fie un miracol, fie o ciudățenie.
Am înțeles că-i cu roșu, alb și verde, dar puteau să întrebe și ei la ăia de le-or imprimat foliile de reclamă. Nu dau cu bâta, doar zic și eu…
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design