Tihnă (3)
Asta da treabă, să ai cel mai mic parc din Cluj, o mică grădină privată amenajată boem asemenea parcurilor din secolul XIX. Frumos, n-am ce zice! Așa să tot îți găsești tihna!
Asta da treabă, să ai cel mai mic parc din Cluj, o mică grădină privată amenajată boem asemenea parcurilor din secolul XIX. Frumos, n-am ce zice! Așa să tot îți găsești tihna!
Parcă mai ieri eram în clasă în ultima zi de școală, plecând în cor de la liceu și cântând plini de optimism și, totuși, cumva cu teamă Gaudeamus-ul, în timp ce plecam de la liceu pentru ultima dată și mergând spre un local unde, alegându-ne cu oarecare stângăcie cuvin
No, după cum povesteam când am venit în concediu, astăzi o să merg la întâlnirea de 10 ani, să mă văd cu oamenii. Sigur, cu majoritatea sunt conectat la Facebook, sunt la curent cu noutățile (cred), dar o experiență tete-a-tete este oricum mai plăcută decât una virtuală.
Nu iubesc decât un gest, o leneșă și dulce sărutare Și nu trăiesc decât pentru a întregirii noastre clipă, Nu tânjesc decât după a noastră bună ființă comună Și cu tine și prin tine viața-mi este plină de candoare!
Nu este nici ca roza cea mai roză și nici ca salcia plângătoare Și poartă în pântec și-n suflet minunea de a fi și misterul vieții, Atingerea lui este ca apa vieții, prezența lui este secretul tinereții Și nu-i pe lume nimic mai frumos ca trupul de femeie iubitoare.
Cu inima-n dinți mă târăsc înspre cer Și mă ridic, totuși, prăbușit înspre rai, Printre dinți spumeg ruga să mai stai, Să nu mă lași niciodată să fiu stingher.
Anul acesta o să facem întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nici nu știu exact când au trecut, sincer să fiu. Și parcă n-am făcut atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Din cauză că nu mi-a ajuns timpul, oricât de ciudat ar părea.
În inimă port un ghimpe strâmb care mă sfâșie Și-mi scurge pasiunea cum nisipul îmi fuge din palmă, În voce port deșertul, în suflet port o toamnă Și-n pasul meu grăbit respir o melodie.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design