A 25-a oră este cel mai străin film românesc, sau cel mai românesc film străin. L-am văzut aseară pe Voyo la pay-per-view și am rămas mișcat.

Filmul prezintă povestea unui țăran român prins în vâltoarea nebună a cel de-al Doilea Război Mondial într-o manieră credibilă și, deși filmul s-a filmat în 1965 la Belgrad, nu în România, este cât se poate de autentic.

În primul rând, nu mi l-aș fi imaginat niciodată pe Anthony Quinn jucând rolul unui țăran român din Fontana, o localitate fictivă. Apoi, pentru regaliști și monarhiști, filmul are o surpriză de proporții ce ne arată clar și pe timpul regelui era corupție, nepăsare și incompetență.

Nu putem spune că filmul este părtinitor și că nu spune adevărul, trebuie să fim sinceri și să ne privim în ochi. Oricine ne-ar fi lider, poporul tot același este.

Revenind la film, scenariul este atât de nebun, încât filmul trebuie musai văzut, cu atât mai mult cu cât prezintă istoria noastră dintr-o perspectivă inedită și aproape exotică.

Filmul, evident, este un fel de clasic ce ar trebui văzut de toți românii pentru care doi euro nu este un capăt de țară. Deci îl recomand, în ciuda începutului cam anevoios, tipic românesc.