Mă dor degetele de mor
Buricele degetelor mă dor, adică, de de-abia pot să scriu. Și-s și obosit, pricopsit c-o febră musculară de-mi venea să borăsc, nu așa.
Buricele degetelor mă dor, adică, de de-abia pot să scriu. Și-s și obosit, pricopsit c-o febră musculară de-mi venea să borăsc, nu așa.
La ora la care aceste rânduri vor fi fost făcute publice, cel mai probabil că Popescu Crina (Coco) va fi scos și untul din noi, cu prilejul team buildingului organizat de către cei de la RMGC.
Trecând mereu cu trenul pe acolo, pe undeva între Hațeg și Petroșani, mereu am fot un pic mâhnit de starea unei anume parcele de pământ pe care au fost depozitate tot felul de resturi.
Când am mers în concediu, Sâmbătă, am vreo treizeci patruzeci de articole și am pregătit materiale pentru încă cinci, asta pe lângă cele cam douăzeci de materiale pregătite pentru a fi inserate în articole.
Eram în gara din Cluj, așteptând să vină trenul cel întârziat și să ne ducă și pe noi care pe unde avea treabă.
Ajunși la pensiunea Steaua Arieșului, ne-am pus pe glume și pe bancuri la mare creație, am băut, am mâncat mămăliguță cu cârnați, balmoș și plăcinte cu brânză sau cu gem, după caz, iar totul a fost OK.
La ora la care scriu aceste rânduri, suntem bine sănătoși în localitatea Albac, la pensiunea Steaua Arieșului, la un team building cu Crina „Coco” Popescu, team building organizat de Roșia Montană Gold Corporation.
Știe cineva ce-i cu biserica veche de lângă Călan? Am văzut-o din tren și semăna destul de mult cu cea de la Săntămăria Orlea, doar că despre biserica asta n-am auzit nimic.
În tren, apropiindu-ne de ruinele Combinatului Socialist Victoria (cui?), un domn spune cu voce tare:
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design