Iobăgia neputinței
Una dintre bolile cele mai cronice ale societății românești este aceea a sindromului iobăgiei la locul de muncă.
Una dintre bolile cele mai cronice ale societății românești este aceea a sindromului iobăgiei la locul de muncă.
Dacă nu-i frumos să minți, putem conchide că nu-i nici frumos să spui adevărul?
RATB are în acest moment un sistem paralel de transport pentru șoferi. Fiindcă doar nu sunt fraieri să plătească transportul atunci când se duc la muncă, la fel ca toată lumea.
Suntem mereu prea ocupați pentru a vedea că se face și-s prea mulți cei care nu mai au răgazul de a contempla ceea ce se face și amorțesc într-o stare de ignoranță spunând că la ei în oraș nu s-a mai construit nimic de zeci de ani.
Crede cineva că trenurile rupte-n fund ale concurenței CFR sunt bune de ceva? Adică eu mă uit la ele și văd cât sunt de deșelate și rămân mirat că oamenii au curaj să se urce în ele, vagoane construite în anii 1950 și recondiționate ultima dată în anii 1980…
Venim de la cumpărături. Fiindcă era caldă, am pus berea fără alcool în frigider. Peste două minute, crocodiluța mea a scos berea din congelator, ca acolo să stea înghețata și să nu se topească.
După părerea mea, este aproape un miracol că se face (re)izolarea termică a blocurilor. Pentru că, analizând un pic în substrat, primăria și guvernul și restul autorităților au reușit schimbarea parțială a mentalității oamenilor.
Trei miniștri au făcut un protocol pentru stimularea turismului medical. Ceea ce e mișto, fiindcă anul trecut din turismul medical au intrat în țară cam 500 de milioane de euro, dacă nu greșesc, ceea ce nu e rău deloc.
Dacă nu este frumos să furi, putem conchide că nu este urât să primești?
Să se calculeze dimensiunile taliei omului care a lăsat următoarea amprentă pe geamul vagonului de tren. Astfel, dacă nu vă dați seama, dimensiunea palmei este cam de treizeci de centimetri.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design