Nu știu cum de le dă așa de grav eroare neuronul unor șoferi, de opresc nejustificat în mijlocul drumului, ca balegile. Măcar vacile staționează pe marginea drumului…

Primului cred că neuronul i-a jucat feste de a oprit în fața unei treceri de pietoni, când nu trecea nimeni și nici nu-și manifestase nimeni intenția de a trece. Probabil a confundat frâna cu accelerația. Nu era nimeni în jur…

Al doilea s-a oprit într-o curbă, la treizeci de metri de un semafor, așteptând să se facă verde. Sigur, nu i-a dat prin cap să se ducă mai aproape de semaforul care era amplasat pe un sector de drum drept, așa că am pușcat odată frânele, de-mi țopăia laptopul prin portbagaj. Ce era să fac?

Dar cel mai frumos era al treilea. La intrarea în Simeria, pe drum european, omul a oprit brusc, fiindcă nu văzuse cele trei semne regulamentare de „trecere la nivel cu calea ferată fără barieră” și nici crucea lui Andrei. Și a pușcat odată frâna de ne-am oprit toți din spatele lui pe loc, mai puțin TIR-ul din spatele meu care demarase greu și care acum venea ca bolovanul la vale…

Înțeleg că vrei să nu iei prostiile alea în viteză. Am roțile mici și înțeleg, pe cuvânt de nu, dar tot nu aș încetini la sub 30 Km/h când traversarea este bună. Îmi scapă de ce alții, cu mașini mai înalte ar face-o. Ca să ce? Ce câștigi dacă obligi treizeci de mașini să frâneze brusc ca să iei tu alea din viteza mașinii în coborâre de pe loc?

Tâmpiți, domnule, tâmpiți care opresc brusc în mijlocul drumului și îi împing pe restul la greșeală. Ce ne facem cu ei?