Ca și în cazul precedent, despre Smokie voi vorbi într-un articol separat, însă voi trata laolaltă celelalte aspecte ale concertelor de astăzi. Concertele, deci:

• Până să începem, ieri am uitat să spun despre Pacifica o treabă: nu-și simte publicul. Spun asta pentru că s-au apucat să cânte ceva despre țigani, șatră, alea, iar reacția publicului a fost ceva de genul: – Ăăăă, nu. Nu.
• Și tot până nu uit, ieri la Scorpions, primele două piese se auzeau îngrozitor. Nu știu cine era la butoane, dar nu i-a ieșit. Mă rog, după aceea și-a revenit, dar cel puțin la primele două piese bârâiau urât de tot joasele.
• La ora optsprezece fix, Smiley a intrat în scenă și a început să cânte. Un fel de semi-live (sau semi-playback, depinde de cum vreți să vedeți lucrurile), în sensul că pe acolo se mai auzeau alți artiști (de la BUG mafia, La Familia) care, însă, nu erau pe scenă, ceea ce a fost un pic ciudat. Adică, no, Smiley, din curtoazie, a zis să-l aplaudăm pe Cutărescu (ăla tocmai începea să cânte), dar Cutărescu nu era pe scenă. Bine, bine, noi ce aplaudăm aici, caseta? CD-ul? Fantoma?
• În fine, după părerea mea, Smiley în introducere a fost o alegere bună, că are o muzică dansabilă. Și, oricum, l-am apreciat pentru că a avut curajul să cânte în fața câtorva sute de oameni, că la ora aia ploua bine. Și chiar a cântat și în ploaie, ceea ce e drăguț.
• După Smiley, pe scenă a venit Horia Brenciu și HB Orchestra, iar împreună au avut un act artistic bunicel. Horia s-a pus pe scena udă, s-a udat pe fund, dar nu și-a schimbat vocea, a fost aproape de public și tot. Sigur, n-are voce sau n-are vocea pe care își imaginează că o are, dar a fost OK.
• De asemenea, ei au avut un fel de scurt musical, un fel de scenetă muzicală, în care Horia ne-a zis „La revedere”, dar membrii formației au continuat să cânte tot felul de ritmuri celebre. Drăguț, chiar dacă interpretarea actoricească a fost mizerabilă, pentru că muzica era drăguță. Mi-a plăcut.
• Sunt convins, per ansamblu, că Horia Brenciu și orchestra pot fi chemați cu succes la nunți, botezuri și cumetrii. Deci e OK.
  • Vă vine să credeți că ne-a făcut să cântăm „Deșteaptă-te, române” și „Treceți batalioane române Carpații”?
• Apoi, pe scenă au intrat cei de la Pasărea Colibri. Mi-a plăcut, au cântat câteva piese dansabile, nu și-au prins degetele în corzi, nu au făcut dedicații nu știu de care, totul s-a păstrat visător în concret, n-am ce comenta.
• După aceea, în scenă a intrat Loredana. M-a obosit, sincer să fiu. Prezentatorul a spus că este „un fenomen senzațional” (sau pe acolo) în muzica românească. Se poate, dar de dansat nu dansa nimeni. Și nici nu cânta, că ceea ce cântă dumneaei nu e chiar la îndemâna oricui.
• Pe de altă parte, a fost o drăguță fiindcă a invitat o puștoaică pe scenă, să se scălâmbăie cu ea. A fost drăguț într-un fel suprarealist, și toți ne uitam la ecranele mari deoarece ceva necunoscut ne atrăgea privirea. A fost ceva, acolo, nu știu ce. Frumos.
• Mă rog, după scena asta în care Loredana cânta cu o puștoiacă, prima s-a urcat pe o tobă, crăcită, și bătea toba sărind, pardon de expresie, cum sare și-n penis. Iarăși suprarealist, multe puștoaice s-au șocat când au văzut asta, în timp ce „mai bătrânii” erau ușor jenați de „ritmul muzicii”.
• Bine, se vede că Loredana este călită. Adică era într-un fel de costum de baie cu nu știu ce, printre alte costume, pe un ger de-ți îngheța cafeaua Starbucks în mână (da, da, e reclamă nesimțită, hehehehe, să mă pun bine cu Cezara). Eu n-aș fi putut sta dezbrăcat în frigul ăla. De fapt, nimeni n-ar fi putut.

Oamenii:

• Super-civilizați, n-am ce comenta. Și au dansat, lăsând prejudecățile deoparte.

Altele:

• După acest concert, cred că România mai are o șansă la normalitate. Voi detalia într-un articol ulterior.
• Vremea a fost execrabilă: a plouat și a fost frig. Dar în mulțimea de la Golden Circle era acceptabil, că ne înghesuiam un pic mai strâns unii de alții (ca pinguinii) și nu ne mai era frig.
• Am prins ultimul 6 (troleibuz RATUC), deci n-am mai mers pe jos până la adânci bătrâneți.
• Nici n-am mai mers la bere, că eram prea obosit.
• Nu, nu sunt anti-social, ci doar am nevoie de somn.

Mulțumiri speciale domnului Dan Olteanu, pentru invitația la seria de evenimente din gama „Hai la Cluj Arena„!