Păi cum să fie? A fost bine. Nu senzațional, nu extraordinar, nu galactic, dar a fost bine în sensul că:

• Au cântat multe piese noi, heavy metal. Ținând cont că a fost un concert de adio, cred că au fost prea multe. Ca și mine, o parte dintre spectatori a venit să asculte piesele consacrate, nu ultimele albume.
• Ne-au cântat și câteva piese consacrate: Holiday, Wind of Change, Big City Nights și încă una sau două, îmi scapă acum care.
• Efectele vizuale au fost deosebite.
• Cel mai tare membru al formației este James Kottak, toboșarul (sau cum s-o zice). Singur, doar din tobe, a ținut o treime din show.
  • La un moment dat, pe ecranele din spatele lui, se afișau un fel de scene violente, șocante, de-astea, potrivite cu ritmul pe care Kottak îl bătea la tobe. Puțină lume s-a prins că ceea ce James cânta acolo era o piesă în întregime la tobe și că în spate rula videoclipul piesei pe care el o cânta.
• Efectele vizuale de pe scenă au fost semi-senzaționale. Adică au fost în genul rockerilor anilor 1980 – 1990, ceea ce mie mi-a plăcut la maxim. Pur și simplu, îți captau atenția și se vede că au fost foarte frumos realizate.
• Un cameraman filma publicul, de pe scenă, așa că unii au avut ocazia să se vadă pe ecrane, frumos procesați, măgulitor de arătoși.
• La piesele mai lente, toată lumea dansa, legănându-se ușor. Sincer, n-aș fi crezut că peste 40,000 de oameni se pot legăna în iubire, la unison.
• Cei de la Scorpions dominau mulțimea, în sensul bun, desigur. Chiar au fost generoși, aruncând cu pene de ghitară și bețe pentru tobe.
• Cineva a venit cu un tricolor pe care scria ceva de genul „Scorpions for Romania”. Dacă aș fi fost troll, aș fi mers cu steagul Ungariei sau Rusiei.
• Cine spune că e ușor să cânți într-o formație cu un asemenea prestigiu, ar trebui să vadă ce mușchi lucrați au băieții, mai ales la picioare, semn că zbenguitul pe scenă, în timp ce cânți, nu este chiar ușor.

Deci:

• A meritat biletul 100 de lei la Golden Circle? Eu spun că da. OK, nu toate au fost perfecte, dar experiența artistică și culturală a fost de neuitat.
• Aș recomanda și altora așa o experiență: nu, dacă nu sunt rockeri.
• Aș recomanda și altor rockeri o asemenea experiență: da, evident.

Ce n-a fost bine:

• Organizatoric, faza cu ciocolata confiscată.
• Personal:
  • Stând atâta în picioare, m-au durut foarte tare labele picioarelor și tălpile, și genunchiul drept, și mușchii pulpelor picioarelor, că de-abia mă mai puteam mișca.
    • Evident, este vina mea, că sunt grăsuț.
    • N-am mai mers nici la berea de după, nici la nimic, ci m-am dus direct în pat, că nu mai puteam. Drept îi că m-aș fi dat la o bere după concert, așa că am desfăcut o nefiltrată din frigider pe care am băut-o stând jos.
    • De dimineață a fost cam așa: petrecut bine, zbenguit bine, sculat mort.
  • Prima mea piesă favorită și prima mea casetă a fost cu „Wind of Change” pe care aseară am auzit-o live. Pentru mine asta înseamnă ceva, mai mult decât pot acum, în starea de oboseală pe care o am, să descriu. Dar e frumos.

În fine, aseară nu a cântat numai Scorpions, ci a cântat însăși iubirea energică. Oare poate cineva, pe drept cuvânt, să spună că e lucru puțin?

Mulțumiri speciale domnului Dan Olteanu, mai ales că diseară merg și la concertul Smokie. No, hai la Cluj Arena!