Veți vedea că, citind acest articol, nu l-am conceput nici să fie plictisitor ca o cronică, nici nu se vrea a fi un omagiu adus trupei Scorpions, pentru că despre concertul lor țin să vorbesc separat. Așadar concertul:

• Când am ajuns la stadion, în zona Golden Circle, pe scenă cânta muzică populară.
• Eram un pic supărat că cei de la pază i-au luat Mars-ul și Eugenia crocodiluței pe motiv că nu e voie cu mâncare. Ipotetic vorbind, dacă un diabetic merge la spectacol și are o cădere de glicemie, ce face? Stă o oră, două, la coadă sperând să găsească ceva dulce la magazin, timp în care îl ia dracul, sau ratează concertul plătit pe motiv că organizatorii trebuie să facă încă un leu la buget? Plus că pe bilet nu spunea că nu este voie cu un baton de ciocolată și doi biscuiți. Și nu, cipsurile și popcornul de le aveau la vânzare nu sunt mâncare. Mă rog, eu am reușit să intru cu păpică, oricum.
• Primii rockeri care au intrat pe scenă au fost cei de la Semnal M. Vocalistul lor, chiar la începutul reprezentației, a ținut să amintească de un coleg de-al lor care nu mai este printre noi. Deci, chiar la începutul spectacolului, cineva a abordat tema morții, alea. Cam de prost gust, la o manifestare altfel veselă.
• Pe de altă parte, cei de la Semnal M nu și-au prins degetele în corzi, ca următorii.
• Pacifica, un fel de Compact Cluj, reformat, s-a încurcat în corzi atât de rău la o piesă, că dacă eram organizator le scoteam orga din priză, fiindcă cel de la clape a apăsat un buton greșit și sintetizatorul a trecut de la rock la disco, bușind complet o piesă…
• După Pacifica a intrat Voltaj. Foarte frumos au performat. Data viitoare au promis că vor face și muzică.
• Incredibil, dar și cei de la Voltaj s-au încurcat în corzi, de fapt tot în clape, bușind și ei o piesă la modul: „Huo! Noi știm piesa și nu era așa.” Tot e bine, că măcar știau versurile.
• Mixajul lor a fost atât de prost pe alocuri, dar atât de prost, că-mi vibra urechea internă în cap, de-mi sărea ciocanul pe nicovală de la infrasunete, că la 12 Hz ăla nu e mai e bass, ci altceva. Vă jur, mă țineam cu mâna de urechea dreaptă, cu care aud mai bine, ca să nu-mi sară „piesele” pe afară, în timp ce înjuram ca la ușa cortului și nimeni nu înțelegea ce am. Mesaj către cei de la Voltaj: – Bă puleților, dacă tot faceți mixaje, măcar aveți grijă să nu ne sară ochii în cap. Când bagi trei beat-uri de 15 Hz într-o secundă, s-ar putea să-i înnebunești pe unii și nu e cool, ci deranjant. Aia nu mai e muzică, ci picamăr. Rușine.
• Efectele luminoase au fost în general jenante, mai puțin la Scorpions. Nu credeam că se mai folosesc stroboscoape în acest mileniu. Se pare că ei n-au auzit că lumina stroboscopică poate provoca atacuri de epilepsie. Deci acesta n-a fost un concert pentru epileptici. Pe bune, stroboscoapele ar trebui interzise atât pe motive medicale, cât și pe motiv de prost gust. Celor care le plac n-au decât să se uite la bec până amețesc.
• Singura chestie care a fost mai de dă-i Doamne, a fost că aveau scris VOLTAJ pe un (semi)cerc al scenei, ceea ce dealtfel a și fost ciudat: toți se comportau de parcă era concertul lor. Îmi și venea să urlu: – Stați liniștiți, băieți, voi sunteți doar aperitivul!
• Din greșeală, vocalistul de Voltaj a făcut și o fază drăguță: ne-a rugat pe toți să ne aprindem telefoanele. Acesta a și fost momentul Steve Jobs al spectacolului, când din mulțime și din tribune ecrane mari și dreptunghiulare, de iPhone-uri, luminau mai puternic decât ecranele mai mici sau mai puțin luminoase ale altor telefoane. Frumos, chiar dacă accidental. Oricum, pe mine m-a pufnit râsul.

Oamenii:

• În general nu prea s-a filmat, cel puțin la Golden Circle. Erau unii care vroiau să filmeze, de exemplu un puști cu un Samsung drăguț, care s-a apucat să filmeze cu sârg, iar filmarea s-a oprit după două minute și douăzeci și șapte de secunde, pe motiv de lipsă de spațiu pe card… Apoi, cu un Sony vechi încerca să facă poze și-i ieșeau un fel de picturi mișcate…
• Altul filma cu un iPhone într-o mapă de piele.
• Mă rog, au fost mai mulți care filmau, dar care până la urmă au înțeles că filmarea lor n-are cum să fie mai bună decât originalul.
• Prefectul a venit și a ținut un minimalist discurs și a fost huiduit de unii participanți. Dacă am ajuns să-i huiduim și pe ăia care fac, păi ce pana mea să mai cerem de la viitorul țării ăsteia? Jenant, cel puțin.
• Prezentatorul, ceva simpatic de la TVR Cluj specializat în scenete și umor, îmi scapă numele, a dus mai mult din greul spectacolului decât Semnal M, Pacifica sau Voltaj, fiind singurul profesionist dintre cei menționați.
• Toți artiștii care au cântat, fără Scorpions, că despre ei voi vorbi separat, sunt semianalfabeți. Aceștia, toți, au încercat să țină scurte discursuri, dar se pierdeau în formulări, mâncând verbe și pierzând-și coerența în exprimare. Mai bine tăceau.
• După concertul, sunt generos azi, celor de la Voltaj, după ce s-a tras la sorți cine va avea acces pe viață la meciuri, apoi pe zece și apoi pe cinci ani, a intrat muzica, până să înceapă Scorpions. No, la un moment dat, a intrat o piesă a celor de la Metallica, cred că de pe albumul Garage Inc., nu mai rețin exact ce piesă, iar unii în spate s-au apucat să aplaude, crezând că a intrat Scorpions. Pesemne au venit la concert doar să fie văzuți, nu să se bucure de muzică.
• Unele pizduțe țineau să fie mai șmechere decât restul și-i rugau pe băieți să le țină în spate, ca să vadă mai bine. Evident, nu le interesa că și noi, restul din spate, am plătit bilet și nu vedem nimic. Așa că, așteptând pauza (liniștea) dintre piese, crocodiluța mea i-a strigat uneia de-asta șmecheră: „- Ai curul mare!”. Ce să vezi? A mers!
• Unii oameni aveau pretenția să ajungă în fața scenei cu paharele de bere pline. Îmi scapă ce le scăpa, doar vorbim de un concert rock.
• Doi tineri, la un moment dat, s-au pus jos și se mozoleau pasional în fața unei babe care nu știa cum să reacționeze. I-am zis: – Nu vă mirați. E vina noastră. Noi am lăsat lumea așa, ei doar au ocupat spațiul (cultural, educațional etc) lăsat de noi. Deci nu e vina lor.
• Bine, aceeași gagică se mai mozolea cu o alta, tot blondă și cu părul lung, dar eu n-am văzut faza ci doar mi-a fost povestită de crocodiluța mea. În schimb, am văzut-o când se mozolea cu un alt gagiu. Dar și gagiul ăla care se mozolea la început cu ea se mozolea și cu gagica ca care prima gagică se mozolea. Cam complicat, da.
• Cineva din apropierea noastră nu fuma tutun. Ciudat, fiindcă nu puteai intra cu țigări.
• Nu am auzit să se fi semnalat incidente, ceea ce, la 40,000 de oameni, este lucru mare.
• Rockerii cu experiență la concerte se uitau pe jos, să vadă ce găsesc.
• Unii oameni au sărit gardul spre alte zone, unde se vedea mai bine.

Cluj Arena:

• E frumoasă și elegantă.
• Avea gazonul acoperit cu un fel de manta din dale de plastic, pentru a proteja iarba.
• Într-un loc, mic dealtfel, iarba era expusă. Ce să zic? Am studiat-o. Unele fire erau verzi și fragede, semn de îngrijire. Dar am văzut și câteva smocuri uscate.
• Mira-m-aș tare mult să reziste iarba la încă o zi de concerte. Dar mai știi? Poate au grădinar bun.
• Lumina nocturnei pare a fi destul de bună.
• Are nevoie de un pic de îngrijire primprejur, că am văzut zone unde nu este iarbă, ci altceva, nu mi-am dat seama ce.

Totuși, nu a fost un concert chiar rău, sunt doar mai critic. Să zicem că se putea și cu mult, mult mai rău. Deci merge.

Mulțumiri speciale domnului Dan Olteanu, mai ales că diseară merg și la concertul Smokie. No, hai la Cluj Arena!