Fotografii prelucrate digital, sau nu?
Când vina vorba despre publicarea pozelor și fotografiilor pe internet, în mod curent sunt mai multe filozofii de lucru:
- Majoritarii, cei care sunt de părere că fotografiile trebuiesc lăsate așa cum sunt, ca să exprime exact ceea ce a văzut fotograful.
- Minoritarii, cei care procesează digital fotografiile pentru internet, pe principiul că informația este cea mai importantă.
Să luăm exemplul următor, care este o fotografie compozită în are jumătatea din dreapta este neprelucrată, iar jumătatea din stânga este împărțită în alte două jumătăți (deci sferturi ale imaginii inițiale) prelucrate conform tehnicii despre care vroiam să vă spun aici:
Biserica din Densuș, fotografie compozită cu jumătatea din dreapta neprelucrată digital, jumătatea din stânga fiind împărțită în două arii fotografie prelucrate digital în mod incremental, zona aria superioară fiind și cea mai puternic prelucrată, fotografie exemplificativă pentru nevoia de a prelucra digital pozele
Astfel, după cum spunem și după cum se poate observa:
- Jumătatea din dreapta este imaginea neprocesată, reprezentând aproximativ ceea ce am văzut și eu, adică „adevărul fotografic”. Dar:
- Imaginea este cam ștearsă, cu prea puține detalii, cam de nota 3.
- Informația relevantă (în acest caz: arhitectura și detaliile constructive ale bisericii din Densuș) este obturată de umezeala din aer și de depărtare.
- Interesează pe cineva cum era vremea mai mult decât cum arată biserica respectivă?
- Concluzia mea este că porțiunea respectivă reprezintă „adevărul fotografic” (eram departe iar vremea era urâtă), dar reprezintă un fals informațional (acoperișul nu este gri, ci negru și așa mai departe).
- Sfertul inferior din stânga:
- Imaginea este mai clară, cu un număr acceptabil de detalii, cam de nota 5.
- Informația relevantă este doar foarte puțin obturată de condițiile de mediu fotografic (era destul de întuneric, cerul fiind noros), detaliile importante fiind cât de cât clare.
- Acum nu mai este atât de clar că vremea era urâtă, nici nu interesa, ci biserica este mai clar conturată. Este o pierdere majoră că nu știm cum era vremea în clipa realizării fotografiei? Este relevant?
- Concluzia mea este că porțiunea respectivă reprezintă echilibrul dintre „adevărul fotografic” și „adevărul informațional”.
- Sfertul superior din stânga:
- Imaginea este clară și cu multe detalii, cam de un 8.
- Informația relevantă este accentuată față de cazurile precedente, putând cu ușurință observa o gamă largă de detalii ale subiectului fotografiei (biserica).
- Starea vremii este aproape imposibil de determinat (în afară de cerul alb, desigur).
- Concluzia mea este că porțiunea respectivă reprezintă „adevărul informațional”, adică prezintă biserica așa cum este ea, fără influența perturbatoare a factorilor de mediu (ploaie, întuneric).
De aceea, după părerea mea, întrucât prea puține sunt situațiile în care putem face o fotografiere optimă, de cele mai multe ori este preferabilă prelucrarea digitală a imaginilor.
Desigur, aceasta este doar o părere personală. Voi ce părere aveți? Trebuiesc, sau nu, prelucrate fotografiile?
Eu nu sunt de acord cu chestia asta. O sa ajungem ca in situatia pipitelor care pozeaza. Sa difere atat de mult realitatea de poze incat sa fim dezamagiti de realitate. Stiu ca nu e chiar acelasi lucru, dar si in trecut erau poze superbe cu peisaje si nu erau prelucrate.
OK, nu vorbim de photoshoparea gagicilor aici. =)) oricum, femeile reale sunt mai tari decât orice dudă de-asta photoshopată, mai ales că femeile au așa un suflețel pufos și lipicios…
Stiu ca nu vorbim de femei aici, dar e cam acelasi lucru. Adica eu mereu am preferat pozele „naturale”. si ce daca a iesit un pic „arsa” intr-un colt sau mai nu stiu cum. Aia e realitatea, nu?
Păi nu, că vremea nu contează în contextul în care subiectul fotografiei este un măr, ci doar în cazul în care subiectul fotografiei este vremea. Nu?
Mnooo nu stiu. Fiecare cu piticii sai la cap. Eu aleg varianta originala a pozelor, cea neprelucrata.
Păi da, aceasta este concepția majoritară.
eu si restul oilor, nu?? :))))
N-aș zice. Voi sunteți majoritarii, nu eu. =)) Poate eu sunt oaia rătăcită!
sau oaia neagra? 😕 hmmmmmm >:)
=)) Eh, sper că nu.
De ce nu?
Păi eu sunt berbec… =))
🙂 Misto raspuns
Vroiai să mă prinzi cu iedul la proțap? =))
Nuuuu!!! Nici prin gand nu imi trecea
Nici mie! =))
Nu-mi plac fotografiile prelucrate. Sunt perfecte, de-aia. Dacă urmăm același principiu, e mai bine să ai un bărbat ce seamănă cu Brad Pitt în locul unuia grăsuț și cu început de chelie.
Păi un bărbat nu e o fotografie. 😉 Și nici fotografiile prelucrate nu sunt perfecte. 😛 Dar îmi place cum ai argumentat.
OK, văd că-ți plac discuțiile filozofice. Normal că un bărbat nu e o fotografie, așa cum nici o floare nu e o fotografie, nici vântul nu e o fotografie, nici căldura nu e o fotografie.
Și poate că ție nu ți se pare că o fotografie prelucrată e perfectă, dar mie mi se pare că e. De fapt, mi se pare că vrea să fie. Ca o pitzi care se dă cu ruj ca să-și scoată buzele în evidență, se dă fard de pleoape ca să-și scoată ochii în evidență, se dă cu sclipici în cap ca să-și scoată părul în evidență. Ai prins ideea? Nu e vorba de gagici photoshopate, e vorba de gagici care își scot în evidență detalii. Care e diferența? Ah, da, știu: o femeie nu e o fotografie.
De ce nu e in regula ca o pitzi sa se dea cu ruj, fard de pleoape etc? De ce nu e in regula sa fie scoase in evidenta detalii? Si aici vorbesc atat de femei cat si de poze.
Detaliile scoase in evidenta nu sunt neaparat ceva pozitiv. Nici in cazul unei cladiri dintr-o poza, nici in cazul unei femei. Faptul ca sunt scoase in evidenta te ajuta sa vezi rapid ce e ok (atat cu „materialul” prelucrat cat si cu persoana care l-a prelucrat) si ce nu e.
Am vazut tipe cu buze urate ca forma. Daca nu ar fi fost rujate in culori tari probabil ca n-as fi prins detaliul asta.
Păi e în regulă, pe mine nu mă deranjează, bărbații se plâng că uite ce bine arată marfa în club și ce nașpa arată dimineața fără machiaj. Era doar un exemplu ca să priceapă nenea admin.
Referitor la poze, prefer să decid eu care e detaliul la care vreau să mă holbez, nu am nevoie de detalii scoase în evidență așa cum nu am nevoie de informațiile prelucrate de Realitatea și Antene care scot și ele în evidență anumite detalii ale știrilor în funcție de interesele lor. E ca și cum cer un suc și primesc cuburi de gheață în el (cică pentru că e vară).
Atâta timp cât o poză nu a ieșit atât de rău încât să nu poată fi pusă pe blog, ce rost are prelucrarea? Așa pot să intru pe Bing să văd zilnic peisaje prelucrate. Dacă e vorba de o crăpătură într-un zid, o furnică pe un fir de iarbă sau un cui bătut strâmb, prelucrarea e utilă. Dacă nu, prefer să prelucreze creierul meu poza, așa cum crede el de cuviință.
Prefer „adevarul informational”
😀 De ce? Bine, știu că pare evident, dar tot țin să întreb.
Pentru ca daca vreau sa determin viteza cu care pica o pereche de sandale de la etajul 5, e irelevant cum o chema pe mama crocodilului din pielea caruia au fost facute. Si la fel de irelevant: ce tigari fumeaza Dorelu’ care a pus parchetul in camera respectiva. Si altele de gen.
PS – Perfectiunea e o notiune subiectiva. Ceea ce mie mi se pare perfect, altuia i se poate parea imperfect. Si invers.
Ce-mi place răspunsul tău.
Pozele de pe blogul meu iti plac?? Nu sunt modificate. Garantat!
Îmi plac, dară, că au subiecte bune.