În Turcia se întâmplă niște lucruri foarte grave

  • Comparație foto între o mineriadă din Bucuresti în România anilor 1990 și protestul din Istambul, Turcia, în 2013

Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă acum în Turcia este un lucru foarte grav, similar ca importanță cu mineriadele anilor 1990 când, sub tutela politică a unui tiran, o demonstrație pașnică fundamentată pe niște principii democratice a fost oprimată în sânge cu o ferocitate disproporționată cu acțiunile protestatarilor.

Comparație foto între o mineriadă din București în România anilor 1990 și protestul din Istanbul, Turcia, în 2013

Comparație foto între o mineriadă din București în România anilor 1990 și protestul din Istanbul, Turcia, în 2013

Practic, cred eu, situația a scăpat de sub control când premierul turc Recep Tayyip Erdogan i-a somat pe oameni să înceteze protestele și să-i lase pe bogătanii cu mari pile politice să distrugă ultimul mare petec de verdeață din Istanbul, pentru a-și construi ei un mall.

Ceea ce tiranul premier n-a înțeles este că parcul cu pricina nu este al lui sau al oamenilor săi, ci al cetățenilor. Ca atare, nu se afla în poziția morală de a-i soma pe oameni să facă, sau să nu facă ceva.

Firește, odată cu această izbucnire de revoltă – cât se poate de legitimă – au început să apară și implicațiile politice, nu întotdeauna juste, nu întotdeauna transparente. Dar, altfel, responsabilitatea principală pentru morții și răniții de la protest îi revine în special primului ministru turc pentru că, prin gestul său de a minimiza dorința a mii de persoane, și de a le soma, a incitat la escaladarea incontrolabilă a protestelor.

Or, în calitate de șef al statului, el este vinovat pentru toate situațiile în care statul își măcelărește cu bună știință cetățenii. Că nu poți spune că doamnele de cincizeci de kilograme sunt niște bestii care să-i atace pe polițai, de trebuie să intervii asupra lor cu jeturi de apă de două sute de kilograme forță.

Nu poți să lovești cu bocancii îi cap un protestatar căzut la pământ, de unde și medalionul de mai sus.

Bonus:  Cel care a întemeiat Turcia modernă, de după căderea Imperiului Otoman, ofițerul Mustafa Kemal Ataturk, a construit o țară foarte religioasă pe niște principii laice, adică a separat statul de biserică, de aceea Turcia nu are specificul retrograd al țărilor islamiste ci are, mai de grabă, un spirit progresist, specific european, occidental.

Premierul actual este un moderat islamist și cam tiran. Nu mai demult de săptămâna trecută, a interzis vânzarea băuturilor alcoolice după ora 22. Probabil Coranul nu se mai aplică de la ora aia, sau ceva. Cine știe, poate în douăzeci de ani, ca-n Iran, va legaliza căsătoriile cu fetițele de zece ani.

Asta, dacă mai rezistă atât, deși nu cred. Și, oricum, trebuie să cadă și parlamentul care l-a sprijinit pe Erdogan întrucât Turcia, fiind republică, supune votului parlamentului orice numire a unui premier, ca la noi. Deci atât primul ministru trebuie să plece, cât și parlamentarii care l-au susținut, asta dacă nu cumva aceștia își retrag, așa cum ar fi și normal, sprijinul politic.

Pe de altă parte, la noi, domnia lui Vodă Iliescu numai atunci a început, după mineriade. Deci sper că turcii vor avea mai mult succes.

Surse foto: unu și doi.

2 Comentarii

  1. Joita Lucian 05 iunie 2013 la 15:03 - Raspunde

    Astia ar trebui judecati si condamnati pentru genocid…ce baloaca de sange…Doamne unde o sa ajungem?!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.