Aseară mi-am făcut patru ore ca să mă uit la cele trei părți ale mini-seriei Toate Pânzele Sus, sub regia lui Mircea Mureșan. Și am observat câteva chestii:

1. În toate porturile marinarii erau relaxați, dar la Sulina păzeau nava cu pușca.
2. În toate porturile, se făcea comerț și era plin de servicii de tot felul. La Sulina nu era mai nimic.
3. Și tot legat de comerț, alte porturi erau pline de marfă și de negustori. Ale noastre nici oameni n-aveau.
4. Până la urmă, marinarii și-au făcut dreptate singuri cu Spânu’, fără jandarmi, ca-n alte lucrări literare românești ale vremii. Probabil Codul Penal de la 1883 era sub orice critică.
5. În film s-a strecurat o greșeală. În partea a treia, în timp ce plecau din Țara de Foc, marinarii de pe Speranța s-au întâlnit cu o balenieră, cam pe la cincizeci de grade Sud, balenieră al cărei căpitan le-a dat un mesaj vechi de la Vaillant. Dar când să meargă să-l salveze pe francez, au spus că trebuie să ajungă la 28 de grade Sud, însă când au ajuns acolo vremea era rece, ca la cincizeci de grade Sud. Câteva mii de kilometri contează, totuși.
6. Faza cu submarinul Spânului fie am mai văzut-o, se poate, fie am citit despre ea în carte, fie este luată după Jules Verne. Da, s-ar putea să fi citit cartea, nu mai știu, cred că acum vreo 17 ani.
7. L.E. Uitasem să trec faptul că și în film, la fel ca și acum, pentru a face un ban real, căpitanul lucra inginer pe un șantier din străinătate (Turcia) că la noi nu avea șanse…