Nu vreau să fac mare caz de asta, dar trebuie să vă povestesc o fază în completarea aceleia cu șefii parveniți. Are legătură, colateral, cu alte forme de șefie prost înțeleasă.

OK, eram în sala de mese La Nicolae și sorbeam un milk shake (nu-l recomand) când, la un moment dat, se aude un lătrat de câine. Toate ca toate, să zicem că aș face efortul de a tolera un câine care stă sub masă și nu face nimic, chiar și într-o sală de mese, dar dacă mai și latră parcă mă scoate din pepeni, lubenițe și alte de-astea zemoase la maxim.

Să zicem, deci, că oamenii se simțeau bine, chefuiau, dracu – lacu. No, noi eram treji, nu aveam aceeași părere despre distracție, dar fiind totuși băieți distrați și umblați prin lume, am tolerat că, deh, sângele balcanic se mai aprinde de la un șpriț de whisky.

Toate ca toate, dar când ăia s-au apucat să latre în timpul jocului, incitând dulăul să latre și el, mi-a sărit muștarul, ketchupul, sosul remoulade și o serie întreagă de alte spume și creme, ceva de speriat.

Io înțeleg că oamenii ăia se distrează! Doar că se distrează ca animalele, lătrând. Ceea ce este deranjant într-un loc public. Șeful lor era prea beat ca să mai judece faza, plm. No, ăia lătrau, câinele lătra, mie îmi crește tensiunea, că nu m-am dus să iau masa la canisă, ci la restaurant.

Deh, atunci l-a lovit ghinionul pe chelner să ne aducă mâncarea. Îl las să ne pună farfuriile cu pui Shanghai, după care îi spun:

– Adu-mi, te rog, condica de sugestii și reclamații.

– !?!

– Știu că aveți, sunteți obligați prin lege.

– Desigur.

– În primul rând, ce caută câinele în sala de mese?

– Păi știți, șeful i-a dat voie.

– Dar nu șeful Dvs. plătește masa asta! Știți că nu este voie, nu? HACCP vă spune ceva? [În paranteză fie spus: 1. Șeful nu poate decide ceva ce e ilegal. 2. Șeful nu poate decide pe proprietatea lui dacă localul este unul public iar clienții plătesc. 3. Pe banii mei eu decid ce e acceptabil și ce nu. 4. Cer respect pentru banii mei, că-s munciți.]

– Da.

314ra2 l-a văzut pe om consultându-se cu colegul să vadă ce și cum. Da, am văzut în condică faptul că acolo a mâncat și Ioan Gyuri Pascu și mulți alții. Mi se rupe. Data trecută am fost tratați corect și am lăsat ceva bani la masă, nu puțini. I-am și zis asta ospătarului, să nu creadă că are de-a face cu un grup de terchea – berchea. Și-a amintit de noi, mai ales de ciubucurile grase lăsate de-a lungul timpului.

În fine, i-am scris un pic în condică:

29.04.2010

Ca de obicei, mâncarea a fost excelentă și niciodată nu m-am putut sătura de puiul Shanghai, foarte delicios.

În schimb, nu mi-a plăcut prezența în sala de mese a unui câine, lucru total deranjant.

Aș aprecia dacă, pe viitor, prezența animalelor vii în spațiul de servire a mesei ar fi interzisă, fără excepții.

Vom reveni și vom vedea dacă această foaie va mai fi aici.

Molnar Robin

www.robintel.ro

P.S. Ținând cont că v-am recomandat pe internet, incidentul de astăzi mă face să am oarece îndoieli.

Foto, pentru posteritate:

Reclamația mea de la pensiunea La Nicolae

Ce părere aveți? Am câștigat lupta asta de pe frontul bunului simț? Sau am pierdut-o?

P.S. Până la urmă câinele ăla a tăcut, semn că celălalt ospătar a luat măsuri, la cererea ospătarului care ne servea pe noi, ceea ce este drăguț. Desigur, seara mea a fost deja ruinată de nervi.