O luptă pe frontul bunului simț

Nu vreau să fac mare caz de asta, dar trebuie să vă povestesc o fază în completarea aceleia cu șefii parveniți. Are legătură, colateral, cu alte forme de șefie prost înțeleasă.

OK, eram în sala de mese La Nicolae și sorbeam un milk shake (nu-l recomand) când, la un moment dat, se aude un lătrat de câine. Toate ca toate, să zicem că aș face efortul de a tolera un câine care stă sub masă și nu face nimic, chiar și într-o sală de mese, dar dacă mai și latră parcă mă scoate din pepeni, lubenițe și alte de-astea zemoase la maxim.

Să zicem, deci, că oamenii se simțeau bine, chefuiau, dracu – lacu. No, noi eram treji, nu aveam aceeași părere despre distracție, dar fiind totuși băieți distrați și umblați prin lume, am tolerat că, deh, sângele balcanic se mai aprinde de la un șpriț de whisky.

Toate ca toate, dar când ăia s-au apucat să latre în timpul jocului, incitând dulăul să latre și el, mi-a sărit muștarul, ketchupul, sosul remoulade și o serie întreagă de alte spume și creme, ceva de speriat.

Io înțeleg că oamenii ăia se distrează! Doar că se distrează ca animalele, lătrând. Ceea ce este deranjant într-un loc public. Șeful lor era prea beat ca să mai judece faza, plm. No, ăia lătrau, câinele lătra, mie îmi crește tensiunea, că nu m-am dus să iau masa la canisă, ci la restaurant.

Deh, atunci l-a lovit ghinionul pe chelner să ne aducă mâncarea. Îl las să ne pună farfuriile cu pui Shanghai, după care îi spun:

– Adu-mi, te rog, condica de sugestii și reclamații.

– !?!

– Știu că aveți, sunteți obligați prin lege.

– Desigur.

– În primul rând, ce caută câinele în sala de mese?

– Păi știți, șeful i-a dat voie.

– Dar nu șeful Dvs. plătește masa asta! Știți că nu este voie, nu? HACCP vă spune ceva? [În paranteză fie spus: 1. Șeful nu poate decide ceva ce e ilegal. 2. Șeful nu poate decide pe proprietatea lui dacă localul este unul public iar clienții plătesc. 3. Pe banii mei eu decid ce e acceptabil și ce nu. 4. Cer respect pentru banii mei, că-s munciți.]

– Da.

314ra2 l-a văzut pe om consultându-se cu colegul să vadă ce și cum. Da, am văzut în condică faptul că acolo a mâncat și Ioan Gyuri Pascu și mulți alții. Mi se rupe. Data trecută am fost tratați corect și am lăsat ceva bani la masă, nu puțini. I-am și zis asta ospătarului, să nu creadă că are de-a face cu un grup de terchea – berchea. Și-a amintit de noi, mai ales de ciubucurile grase lăsate de-a lungul timpului.

În fine, i-am scris un pic în condică:

29.04.2010

Ca de obicei, mâncarea a fost excelentă și niciodată nu m-am putut sătura de puiul Shanghai, foarte delicios.

În schimb, nu mi-a plăcut prezența în sala de mese a unui câine, lucru total deranjant.

Aș aprecia dacă, pe viitor, prezența animalelor vii în spațiul de servire a mesei ar fi interzisă, fără excepții.

Vom reveni și vom vedea dacă această foaie va mai fi aici.

Molnar Robin

www.robintel.ro

P.S. Ținând cont că v-am recomandat pe internet, incidentul de astăzi mă face să am oarece îndoieli.

Foto, pentru posteritate:

Reclamația mea de la pensiunea La Nicolae

Reclamația mea de la pensiunea La Nicolae

Ce părere aveți? Am câștigat lupta asta de pe frontul bunului simț? Sau am pierdut-o?

P.S. Până la urmă câinele ăla a tăcut, semn că celălalt ospătar a luat măsuri, la cererea ospătarului care ne servea pe noi, ceea ce este drăguț. Desigur, seara mea a fost deja ruinată de nervi.

4 Comentarii

  1. lupeneanul 30 aprilie 2011 la 11:56 - Raspunde

    treaba asta cu proprietate privata deschisa publicului e cam ciuadata. nu stiu cum e la restaurant da hai sa iti zic cum e in mall la noi. este o directiva prin care nu poti sa faci poze in mall, desi e un loc public. un nene mai deranjat de felul lui a chemat opc-ul pe motiv ca el e client si daca vrea sa faca poze la ficasa in mall face pentru ca e loc public.
    opc-ul a zis ca e un loc public, dar e afacere privata. si fiecare privat isi conduce afacerea cum vrea, daca e legal.

    • Robin Molnar 30 aprilie 2011 la 15:32 - Raspunde

      De fapt, aici este un abuz al legii asupra drepturilor individului pentru ca eventualele abateri să nu poată fi fotografiate. Abuzul poate fi sesizat și în felul următor: am voie să fiu țin minte ce este înăuntru, dar nu am voie să țin minte fotografic ceea ce este înăuntru. Nu e normal. Spațiul fiind public, chiar proprietate privată, trebuie să se supună regulilor spațiului public.

  2. Mihai Todor 30 aprilie 2011 la 18:28 - Raspunde

    Zi mersi că nu o luat-o dulăul la goană pe sub masa ta, să te răstoarne cu scaun cu tot 😀

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.