Mi-a povestit cineva odinioară o fază. Doi oameni simpli cu salarii mici de bugetari de la fundul lanțului trofic doreau să se căsătorească. Pentru asta au strâns lună de lună câte 300 de lei din cele două salarii mici (unde mai pui că stăteau și în chirie) timp de un an, după care au făcut nunta.

De aici, câteva aspecte mi se par interesante:

• Dacă vrei, se poate. Adică, no, au făcut un sacrificiu mânați de iubirea lor și le-a ieșit.
• Au strâns bani un an ca să meargă la restaurant și să se bucure împreună cu prietenii de căsătoria lor.

Este frumos și-mi place. Totuși:

• Este nevoie musai de o petrecere la o nuntă? Dacă oamenii merg la primărie și se cunună, după care își invită. pe rând, prietenii la câte o cafea, în garsonieră, ce are? Știu că este in extremis, dar fundamental căsătoria este despre iubire și intimitate, nu despre piept de pui la grătar cu sos nu știu de care.
• Petrecerea de la nuntă definește o căsătorie?
• Nuntașii nu-și pot împărtăși bucuria decât la un mic și o sarma?