Pasaj dintr-un film obscur care mi-a schimbat viața

Pasajul de mai sus este dintr-un film obscur, al cărui nume nici măcar nu mi-l mai amintesc, văzut pe la începutul anilor 2000 pe computerul unui bun prieten.

Pănă să-l văd, eram precum un spermatozoid înotânt într-o cutie de gel de păr, dacă-mi permiteți o asemenea expresie poetică, în sensul că eram cumva ca o plută șubredă purtată de-a lungul și de-a latul necunoașterii, bătută de vântul religiei, al semi-cunoașterii și al temerilor personale.

Totuși, în duminica aceea, îmi amintesc și acum, beam pepsi sau socată și mâncam ceva bun gătit de tanti Dorina (sărumâna) și mă uitam pe monitorul de 15 inci, CRT, cumva stupefiat, cumva răscolit de ceea ce am văzut, cumva dezamăgit că nu dumnezeu a creat Pământul și cumva trist că adevărul mi-e atât de departe, întrebându-mă ce tehnologie au ăia, extratereștrii.

Pentru cei care vor ceva mai hardcore, întrucât înregistrările video din acest material sunt vechi de un sfert de secol, există și ceva mai recent, mult mai intens, de mi-a stat și mie inima-n loc.

Suntem, până la urmă, îndreptățiți să credem ce vrem? Mie nu mi se pare că, în acest caz, trebuie să vorbim despre credință, ci despre evidențe. Dacă orbește am crede în extratereștri, am înlocui un zeu cu un alt zeu. Nu, ideal ar fi să nu credem și să vedem evidențele și dovezile.

Eu, astfel, nu mai cred în extratereștri. Eu știu că ei există.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.