Este etic să furi de la un hoț? Să ne gândim un pic.

Din ce-mi dau eu seama, abordarea etică este una dublă, în acest caz:

1. Dacă furi de la un hoț ești la fel ca el, pentru că furi.
2. Furtul de la hoț este o formă de justiție ce aplică principiul strămoșesc „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Cum văd eu treaba asta? Cred că furtul de la un hoț nu este hoție, ci justiție. Pe chestia asta se bazează alte principii sănătoase de-ale societății, principii precum confiscarea averilor ilicite care sunt o formă extinsă a principiului inițial.

De ce cred eu că este o formă de justiție? Pentru că gestul unui hoț de a afla că a fost furat s-ar putea să fie unul corectiv și punitiv, adică fix ceea ce este și trebuie să fie justiția.

În fine, voi cum vedeți furtul de la un hoț?