14 Comentarii

  1. Amy 01 iunie 2011 la 18:29 - Raspunde

    Ioi…deci, ioooooi

  2. joita lucian 01 iunie 2011 la 19:16 - Raspunde

    Imi place modalitatea ta de a povesti si termenio de specialitate ce ii folosesti=))

  3. Ana 02 iunie 2011 la 00:47 - Raspunde

    Mi s-a intamplat sa ma irit doar de la transpiratie cand am avut aripa rupta si eram bandajata pe stil mumie de la gat pana la mijloc. Uneori trecea si cate o saptamana intre doua schimbari de bandaje, transpiram pe sub ele si ma iritam. I was really stinky. Nu a ajutat prea tare faptul ca imi luam la mine gel de dus si ma spalam (ma rog, cat puteam cu ceva ajutor) la spital intre schimbari de bandaje. Dupa ce am scapat de bandaje am venit acasa si am stat patru ore sub dus si m-am frecat. Mi-am rulat toate gelurile de dus pe mine, credeam ca nu mai scap vreodata de mirosul ala de transpiratie.

  4. Mihai Todor 02 iunie 2011 la 01:11 - Raspunde

    Bre, ca sa stii si matale, daca n-ai padurea amazoniana la subtioara (da-l dracu’, ca nu creste mai mult de 1 cm pe luna), in cazul in care te speli si te dai cu un deodorant de doamne-ajuta dimineata, n-ai cum sa puti a hoit seara. In cel mai rau caz, se simte un iz discret, dar, in nici un caz aromele pe care le detectez eu cand folosesc transportu’ in comun, de ma ia cu lesinu’…

    • Molnar Bianca-Andreea 02 iunie 2011 la 07:07 - Raspunde

      Cum fac des naveta, te inteleg perfect. Is unii care chiar put a hoit. Dar pe mine ma deranjeaza mult mai mult cum le pute gura la unii…Ieri cand m-am suit in microbuz s-a pus unul langa mine care bause. Si s-a intors spre mine sa imi zica ceva. Am crezut ca lesin…mi s-a facut rau instantaneu. Ingrozitor. Mi-am deschis imediat evantaiul si pana acasa nu m-am oprit din fluturat la el. Sau, cand merg dimineata cu autobuzul, obisnuiesc sa ma pun mai in fata. Si de cateva ori s-au pus in spatele meu unii la care asa le putea gura…infiorator. Si ma enerva ca nu aveam aer si ca venea mirosul tot la mine.

      • Robin Molnar 03 iunie 2011 la 08:59 - Raspunde

        Ce povești de groază…

      • Mihai Todor 04 iunie 2011 la 17:27 - Raspunde

        Eh, asta deja e prea sofisticat pentru ei…

    • Robin Molnar 03 iunie 2011 la 08:57 - Raspunde

      Da, știu, sunt de acord cu tine. Problema este că noi știm și alții nu. Sau nu le pasă, cum e în cazul de față.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.