Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Ioi…deci, ioooooi
Nu prea e de râs…
Imi place modalitatea ta de a povesti si termenio de specialitate ce ii folosesti=))
Am un stil literar mai aparte… =))
dap….esti un creator…dar mai putini inteles:)) ca un geniu!
Da, maxim. =)) Și modest ca tine.
Yap….=))
Mi s-a intamplat sa ma irit doar de la transpiratie cand am avut aripa rupta si eram bandajata pe stil mumie de la gat pana la mijloc. Uneori trecea si cate o saptamana intre doua schimbari de bandaje, transpiram pe sub ele si ma iritam. I was really stinky. Nu a ajutat prea tare faptul ca imi luam la mine gel de dus si ma spalam (ma rog, cat puteam cu ceva ajutor) la spital intre schimbari de bandaje. Dupa ce am scapat de bandaje am venit acasa si am stat patru ore sub dus si m-am frecat. Mi-am rulat toate gelurile de dus pe mine, credeam ca nu mai scap vreodata de mirosul ala de transpiratie.
Îmi pare rău să aud…
Bre, ca sa stii si matale, daca n-ai padurea amazoniana la subtioara (da-l dracu’, ca nu creste mai mult de 1 cm pe luna), in cazul in care te speli si te dai cu un deodorant de doamne-ajuta dimineata, n-ai cum sa puti a hoit seara. In cel mai rau caz, se simte un iz discret, dar, in nici un caz aromele pe care le detectez eu cand folosesc transportu’ in comun, de ma ia cu lesinu’…
Cum fac des naveta, te inteleg perfect. Is unii care chiar put a hoit. Dar pe mine ma deranjeaza mult mai mult cum le pute gura la unii…Ieri cand m-am suit in microbuz s-a pus unul langa mine care bause. Si s-a intors spre mine sa imi zica ceva. Am crezut ca lesin…mi s-a facut rau instantaneu. Ingrozitor. Mi-am deschis imediat evantaiul si pana acasa nu m-am oprit din fluturat la el. Sau, cand merg dimineata cu autobuzul, obisnuiesc sa ma pun mai in fata. Si de cateva ori s-au pus in spatele meu unii la care asa le putea gura…infiorator. Si ma enerva ca nu aveam aer si ca venea mirosul tot la mine.
Ce povești de groază…
Eh, asta deja e prea sofisticat pentru ei…
Da, știu, sunt de acord cu tine. Problema este că noi știm și alții nu. Sau nu le pasă, cum e în cazul de față.