Scurtissime (290)

 

  1. Am ajuns la un paradox istorico-juridic interesant: ca să facem dreptate, trebuie să facem abstracție de una dintre regulile de bază ale justiției: prescrierea faptelor, vizavi de crimele și atrocitățile comunismului.
    • Pe de altă parte, cum acele crime au fost comise în timpul regimului comunist, mie mi se pare firesc faptul că acestea nu s-au prescris, pentru că investigarea cauzelor și acțiunea justiției, în acest caz, era interzisă. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să se aplice principiul prescrierii (dacă într-un termen de XX ani n-ai făcut nimic în privința asta, fapta se prescrie) întrucât nu se putea face nimic. De când s-a putut, s-au demarat și cercetările.
    • Apoi, mai este o chestie. Faptele comise reprezintă o atrocitate universală și o pată neagră eternă în istoria neamului nostru. Din moment ce efecte lor vor fi de lungă durată, de ce fapta să se prescrie? Adică, de ce prescrierea faptelor să survină într-un timp incomparabil mai scurt decât perioada în care faptele să-și facă simțit efectul?
  2. Chiar și Einstein greșea.
  3. Toți oamenii de pe Pământ încap într-o singură pagină web.
  4. Încotro se mișcă lumea?
  5. Viața la mănăstire: ninja, kung fu, amor, karate și sarmale de post.
  6. Spotul de la Dry Cooker a fost interzis de CNA pe motiv de prostie consistentă. Hai, că parcă – parcă…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.