Deh, să iasă la inventar, de data aceasta de la Știrile ProTV, doar n-o să ne luăm numai de ăia de la Adevărul. Bun, pornim de la un citat excepțional:

„Sistemele noastre extrasolare sunt foarte diferite, speranta in a fi contactati de alte fiinte poate fi limitata la o mica bula care ar putea orbita in spatiul din jurul Pamantului si care nu este mai departe de 1.250 de ani lumina de noi. Doar asa extraterestrii ar putea detecta semnalele noastre sau chiar ar putea incerca sa ne contacteze„, a adaugat dr. Smith.

Sursa.

Pfuai, nici nu știu de unde să încep. Ba, știu, de la bula de univers apropiat, că asta este o gândire specifică perioadei în care trăia Galileo Galilei:

1. Dacă nu-i vedem, înseamnă că nu există. Între timp s-a descoperit și că Pământul este rotund.
2. Paradoxal, dacă nu-i vedem nu înseamnă că nu există. Dar nu, nu sunt oameni pe lună, s-a descoperit mai recent. Asta vizavi de detecția semnalelor noastre radio.

Urmează să aberez grav, dar pasionații de fizică vor înțelege unde bat și poate vor vedea și că are sens ceea ce spun. Așadar:

Universul este format din trei componente de bază:

1. Materie (formată din molecule, atomi și particule subatomice);
2. Forțe (împărțite în trei grupe, după cum acționează asupra materiei: gravitaționale, nucleare, etc) ;
3. Energie.

Ordinea în univers vine cam așa: particulele subatomice (deci materie) sunt ținute în atom de niște forțe (nucleare, de la faptul că mențin nucleul intact, dar nu numai, e doar un exemplu). Atomul (deci materie) este ținut în loc de faptul că electronii au energia necesară pentru a se învârti în jurul nucleului care îi atrage cu o forță… Vedeți, toate cele trei componente interacționează și nu se poate să avem una fără cealaltă.

Oricine a terminat liceul înțelege împărțeala. No bun, destul de recent s-a descoperit matematic materia neagră, o substanță teoretică ce nu poate fi reprezentată corect în dimensiunile universului nostru, pentru că încă nu i s-au descoperit particulele, dar știm că este acolo datorită efectelor indirecte pe care le are asupra materiei și energiei din jur.

Din acest punct de vedere, cred că materia neagră nu aparține unui univers alternativ, cum unii ar fi tentați să creadă, ci a unui univers auxiliar, deosebirea constând în faptul că între acest univers în care trăim noi și universul auxiliar există o dimensiune comună.

Întrucât spațiul este dimensiunea comună pe care am detectat-o matematic (trebuie să ai o referință pe undeva), putem conchide că materia neagră aparține unui univers auxiliar, deci în același spațiu în care se află universul nostru se mai află și universul auxiliar, având alte dimensiuni.

Veți înțelege imediat unde bat. Așadar, avem, așa:

• Universul nostru: materie, energie și forțe.
• Universul auxiliar: materie neagră …

Știm, deja, că materia nu poate exista fără energie și forțe, deci materia neagră implică automat o serie de energii negre (care au aceleași efecte asupra materiei negre pe care le observăm și la materia albă din cauza energiei albe) și de forțe negre, după modelul descris câteva paragrafe mai sus.

Vedeți voi, aceste două modele de materie – forțe – energie trebuiesc unificate prin dimensiunea comună (spațiul), altfel nu s-ar influența unul pe celălalt devenind, deci, inobservabile.

Practic, universul ar putea fi cam așa:

materie albă                       materie neagră

energie albă   subspațiu    energie neagră

forțe albe                              forțe negre

După părerea mea, punctul comun este spațiul, iar exprimarea asta implică o conexiune energetică denumită abstract subspațiu (fără energie nu avem mișcare, deci nici timp, așadar avem o singură valoare sigură: spațiul).

Cred că subspațiul este o formă de manifestare a energiei și, ca atare, are manifestări asupra materiei, atât asupra aceleia albe cât și a celei negre.

Să luăm un cunoscut caz misterios din fizică, cel cu doi fotoni gemeni (rezultați din aceeași reacție fizică). Dacă unul dintre ei se ciocnește de ceva și își schimbă traiectoria, știm că și celălalt și-o schimbă, deși nu întâlnește aceleași condiții (adică nu se ciocnește de nimic).

Eh, oglinda asta este manifestarea subspațiului asupra materiei albe, vizibile. Cum fotonii călătoresc cu viteze mari și foarte mari (sau cu viteza lumii sau cu o viteză mai mare decât ea) putem presupune că subspațiul este o formă de energie care călătorește cu o viteză și mai mare.

Știind (estimând, mai de grabă) că subspațiul este o formă de energie cu viteză super-luminică, am putea încerca să concepem dispozitive care să producă reacții electromagetice la distanțe infinitezimale (foarte mari) de noi.

Practic, comunicația radio ar putea fi instantanee la zeci, sute sau mii de ani lumină depărtare de noi. Evident, depinzând de viteza cu care se propagă subspațiul (ca formă de energie).

Așadar, să spui că suntem limitați într-o bulă din universul apropiat când încă sunt atâtea ipoteze cu care se poate lucra și care merită cercetate, denotă prost gust și gândire îngustă sau, mai de grabă, senzaționalism ieftin. Să mai vin cu un exemplu:

Estimând că subspațiul are efecte atât asupra materiei albe cât și asupra materiei negre, manipulând energia neagră (sau oricare dintre forțele negre) se poate acționa asupra materiei negre imediate.

Evident, materia albă poate fi manipulată în același fel, manipulând energia (e mai greu să manipulezi o forță) din subspațiul imediat.

Deja ar fi posibile chestii chiar SF, precum călătoria la viteze super-luminice a unor dispozitive. În prezent doar anumite particule pot face asta (tahionii), cel puțin la nivel pur teoretic.

În fine, altceva vreau să evidențiez cu finalul acesta: sunt atâtea și atâtea ipoteze de lucru încât nu mai putem spune că suntem limitați la ceva. Trebuie să ne jucăm, să experimentăm un pic și să ne folosim imaginația.

Universul este mai complex decât se vede cu ochiul liber. În principiu pentru că este destul de mare, iar mărimea generează complexitate și invers.