Valoarea a ceea ce mâncăm
Noi, din comerț, mâncăm niște rahaturi scumpe și proaste. De fapt proste pentru că trebuie să fie ieftine, dar ni se pare scumpe comparativ cu legumele. Numai că legumele nu mănâncă alte legume, ca să li se umfle prețul.
Amu, serios, dacă bostanii ar fi plante carnivore și s-ar hrăni cu cartofi, ar fi niște legume destul de scumpe. Așa și porcul e destul de scump, comparativ cu cartofii, ceapa și mazărea.
No, dar aseară, la plimbare, am dat iama în mezeluri tradiționale ungurești. Jumătate sunt dulci, cum e caltaboșul afumat, jumătate sunt iuți ca fierul încins pe la prepuț, dar să nu divaghez.
No, am mâncat așa: trei felii de caltaboș gros, maxim treizeci de grame, trei felii de salam iute, să zicem vreo douăzeci de grame, trei felii de salam super-iute, tot la vreo douăzeci de grame, o felie de kaizer prăjit (nu m-am prins cum era prăjit, în fine), cam vreo cincisprezece grame, o bucățică de cârnați mega-iuți, să zicem vreo douăzeci de grame, și un pic de tobă afumată, cam vreo treizeci de grame.
Cântărind, e mai puțin decât se pune pe blatul de pizza, dacă e până acolo. No, ținând cont că am dat peste cincizeci de lei pe toate, fiindcă am luat câte foarte puțin din fiecare, și ținând cont că nu le-am mâncat pe toate la o masă, cred căcina a ieșit cam la prețul unui sandviș cu mezeluri din comerț. Evident, nu se compară calitatea și nici gustul.
N-am mai mâncat așa de bine de șase – șapte lei cred că niciodată.
În fine, ceea ce vreau să remarc este că prețul mezelurilor este înșelător. Pare scump, patruzeci de lei kilogramul de salam, dar este făcut din carne de porc natural, îi simți fibra, o vezi, vezi piperul din el (v-am spus că era super-iute?), dar cincizeci de grame de porc natural cântăresc energetic cât o jumătate de salam de supermarket. Ceea ce, în termeni absoluți, îl face ieftin.
Oare când o să ne trezim și o să înțelegem că suntem prea săraci pentru a da banii pe mezeluri proaste? Când o să realizăm că un kilogram de salam de casă are mai multă carne decât două kilograme de salam mezelit?
Am gustat salam şi cârnaţi de casă de la un coleg ce stă pe lângă graniţa cu Ungaria. Nu ştiu dacă erau făcute după reţetă românească sau ungurească, dar erau super (salamul era cam picant, dar mergea). Ne adunasem la un curs anul trecut şi la un moment dat a venit omul cu o plasă mare cu mezeluri făcute de el. Dacă în primul moment ne-am gândit că cine ştie ce tâmpenii or fi, când am început să mâncăm ne-am schimbat total părerea. N-a rămas nimic nici măcar din bucata de slănină deoarece colegii de pe zona de sud nu s-au sfiit să-l ajute să termine mai repede ce adusese.
P.S. Pâinile pe care le cumpărasem erau cam vechi, dar n-a mai contat.
Da, bun așa, delicios, chiar dacă un pic picante.
Apropo de bostan, în general carnivorele sunt greu de prins şi de proporţionat – ai nevoie de cuţin, fierăstrău, topor, bărbaţi puternici, maşini de tocat, curent electric… Dacă ar creşte porcul în copac precum merele, categoric te-ai duce şi l-ai culege…deci ar fi mai ieftin.
Oricum ceea ce găsim în magazine nici măcar nu ştim cât % este carne şi câtă nu. Oricum sunt sceptică puţin şi cu produsele tradiţionale, tot mai bune sunt cele în stoc limitat (de 1 porc – 2).
Firește că sunt mai bune cele în stoc limitat. Dar de unde să le iei?
Eu prefer sa evit mezelurile. Nu am asa mare incredere in ele si niciodata nu se stie ce pun in ele. Oricat de bune si aratoase ar fi nu stii niciodata ce pun aia in ele.
Prefer varianta clasica: branza de la tarani cu unt pe paine prajita si ceai :yammy
Sau așa. 😀
Vreau sa ma crezi ca evit pe cat se poate sa mananc mezeluri..si incerc daca tot iau sa iau de-alea traditionale..doar ca nu prea am incredere nici in astia…prea mare..dar in general evit sa mananc prostii !