India este prima țară care recunoaște faptul că delfinii sunt persoane non-umane. Ceea ce este, de fapt, extraordinar, că-n India sunt caste și ei nu recunosc drepturile unei bune părți din populație (casta cea mai de jos), care n-are nici măcar drept de muncă.

Desigur, presa a preluat ideea, dar n-a mers până la capăt. Mă văd nevoit s-o fac eu.

Bun, voi ați auzit de Declarația (Carta) Drepturilor Cetaceelor: Delfini și Balene? Probabil că nu:

1. Fiecare individ cetaceu are dreptul la viață.
2. Niciun cetaceu nu ar trebui să fie ținut în captivitate sau în servitudine; să fie supus la rele tratamente; sau să fie dizlocat din mediul său natural.
3. Toate cetaceele au dreptul la libertatea de mișcare și rezidență în mediul lor natural.
4. Niciun cetaceu nu este proprietatea vreunui stat, grup sau individ.
5. Cetaceele au dreptul de la protecția mediului lor natural.
6. Cetaceele au dreptul să nu le fie întreruptă cultura. [Notă: Delfinii sunt animale sociale și trăiesc în grupuri. Grupurile dezvoltă un limbaj comun și comportamente comune. Conform Dex at. al: Civilizație = Nivel de dezvoltare la care se găsește viața socială, materială și spirituală a unei formații sociale sau a unui grup social.]
7. Drepturile, libertățile și normele din această Declarație ar trebui să fie protejată de legislația internațională și domestică.
8. Cetaceele au dreptul la un ordin internațional în care aceste drepturi, libertăți și norme să fie realizate în întregime.
9. Niciun stat, corporație, grup de oameni sau indivizi nu ar trebui să întreprindă activități care să submineze aceste drepturi, libertăți și norme.
10. Nimic din această declarație nu ar trebui să prevină vreun Stat de la a pune în aplicare proviziuni și mai stricte ale drepturilor cetaceelor [n.r., adică să le ofere și mai multe libertăți și drepturi, precum acela al habitatului garantat și intangibil]

No, poate vă întrebați:

– OK, să zicem că sunt deștepți. Dar cât de deștepți sunt?

Creier de delfin versus creier uman

O să vă răspund printr-o fotografie (medalion): am învățat de la biologia din liceu că un om este cu atât mai inteligent cu cât are mai multe striații pe creier, pentru că acele deformări îi conferă materiei cenușii o suprafață mai mare. Desigur, și volumul creierului contează. Ei bine, șoc și groază, creierul delfinilor este volumetric mai mic, dar are mai multe striații (se vede că are și cerebelul – creierul animal – mult mai mare).

Pe mine, când am văzut fotografia de comparație între creierul delfinului și creierul uman, m-a prididit plânsul. Și nu sunt un om sensibil. Doar că, pur și simplu, mi-era rușine de noi, că-i condamnăm la moarte folosind plase de pescuit ilegale, sau că-i ținem în captivitate, când ei au dreptul de a fi liberi.

De aceea nici nu mă duc la delfinariu. Să văd ce? Niște delfini sclavi folosiți pe post de saltimbanci?

De aceea sunt și strict împotriva vânării balenelor. Sunt niște ființe inteligente, ca delfinii, ca puii de om. Nu sunt proști ca macroul sau ca peștii, aici vorbim despre niște mamifere marine. Mamifere, de rang biologic cu noi!

Și asta mă doare. Că dacă le provoci suferință, ei sunt conștienți de asta. Adică știu că tu, ca om, le faci lor, ca individ (mamifer, ființă), rău. Că au conștiența propriei ființe, nu-s ca melcii sau ca meduzele, ci chiar știu de ei. Și au familii și prieteni și trăiesc în gintă, cum trăiau și oamenii acum zece mii de ani.

De aceea, nu înțeleg de ce Uniunea Europeană nu are regulamente speciale vizavi de cetacee. Sau nu cumva, pe piedestalul pe care ne-a urcat religia (animalele i-au fost date omului să se folosească de ele) ori tradiția, nu suntem pregătiți să mai acceptăm pe (alt)cineva?