Care este șansa ca un melc mic să traverseze la ora de vârf o stradă din Cluj cu o bandă pe sens și suficient de aglomerată încât să prinzi semaforul de trei sau patru ori? Este destul de improbabil, nu?

Ei bine, ieri am mai salvat un melcișor (da, știu că au un rol decisiv în propagarea trichinozei), mergând la muncă. L-am văzut de pe trotuar cum se grăbea să vină dintr-o parte a străzii, cumva în diagonală, spre trotuarul meu.

Și era grăbit rău, pe bune, întrucât încă i se mai vedea dunga gri de pe asfalt (că așa merg ei, pe ud), lucru care m-a impresionat. Adică un animăluț atât de mic plecase de lângă un bloc fiindcă nu mai avea ce mânca, aproape ajunsese lângă trotuar când un Audi negru venea fix spre el, moment în care m-am oprit, l-am cules și l-am dus în iarbă câțiva metri.

Inițial, melcișorul s-a speriat, crezând că e gata, dar peste câteva secunde a făcut un ochi mare, apoi încă unul, după care a continuat să se uite cu ambii ochi mari la mine, semn că nu se temea sau ceva, ceea ce, sincer să fiu, mi-a îmbunătățit ziua și m-a făcut să zâmbesc.

E un lucru mare ca un animăluț atât de mic și nu prea deștept să nu se teamă de tine, nu? Și, oricum, ce spune asta despre improbabilitate?