O fată de la o bancă

Nu, nu de la CEC Bank, ci de la o altă bancă. Intru înăuntru şi mă aşez la un ghişeu. Ea se apropie de mine, zâmbind uşor, frumos şi privindu-mă atent cu ochii ei mari şi negri. Ne ştim, din vedere.

Este o blondă şatirată pe la vreo 30 – 32 de ani, genul acela de femeie pe care o simţi lângă tine, reală, echilibrată şi intensă. Se aşează pe scaun la computer, îi întind documentele şi aştept. Între timp ascult muzică cu o casă şi-i spun:

– Mă scuzaţi că ascult muzică. ştiu că este nepoliticos, dar dacă nu ascult muzică mă apucă depresia.

– Ascultaţi liniştit, nu vrem să vă apuce.

– Mulţumesc, îi spun zâmbind uşor.

Ea se apucă să tasteze pe-acolo. Îi priveam frumuseţea prietenoasă, de genul care te invită să vrei să-i vorbeşti, să o atingi şi nu pot să nu-i remarc decolteul. Era, aparent, pierdută în monitor iar eu, extrem de discret, îi priveam decolteul generos. Parcă ceva din mine începea să urle.

Mă întorc cumva într-o parte şi, nereuşind să schimb unghiul de incidenţă a retinei pe sânii ei, văd cumva între. Întorc capul în direcţia opusă, să-mi revin, dar privirea mă fura, discret, tot acolo. Avea un sutien frumos, alb cu nişte dantelă foarte interesantă. Albul acesta contrasta cu pielea sânilor. Iar pielea aia  bronzată era extrem de îngrijită. Nu ştiu cum, nu ştiu cu ce, dar ştiu că era extrem de îngrijită.

Întorc iarăşi capul în direcţia opusă, să mă răcoresc, mă întrebă ceva, mă întorc, îi răspund, şi deşi încercam să păstrez aparenţele, nu ştiu cât mi-a ieşit. Era oricum, irelevant. Se ridică să ia un teanc de hârtii tipărite şi realizez că are nişte boxeri tare drăguţi pe ea, de culoare crem. Boxerii mă bagă tare de tot în boală.

Când să se întoarcă eu eram deja cu capul întors într-o altă direcţie, ca să nu o stânjenesc, şi privesc în gol (adică îmi imaginam chestii). Îmi dă hârtiile să le semnez şi-i remarc verigheta lată…

Plec, salutând-o pe tonul corespunzător, cu atitudinea corespunzătoare şi-mi zâmbeşte, uitându-se fix în ochii mei. Eu mă fofilam de privirea ei ca o fată mare…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.