De multă vreme am vrut să scriu articolul acesta, dar m-am luat cu altele și am uitat, până azi. Și cred că este important să menționez că eu cred că Farmec S.A. are cel mai tare șofer de TIR (sau cei mai tari șoferi de TIR, că nu știu exact câți sunt) și, fiindcă stau prin zonă, de multe ori l-am putut observa.

Presupun, de dragul simplității poveștii acesteia, că este unul singur.

Astfel, primul lucru pe care l-am remarcat la dumnealui este priceperea cu care se încadrează cu măgăoaia de nu știu câte tone când face o curbă de 120 de grade spre dreapta, de pe un drum cu o bandă pe sens pe o stradă ce s-ar cuveni să fie sens unic…

L-am observat deseori cum aștepta calm să se elibereze strada, ca să poată să intre, cum nu se impacienta când unii mai călcau strâmb și chiar, în seara asta, l-am văzut cum a staționat răbdător pe drum, așteptând calm ca strada să se elibereze de către un tânăr ce o bloca fiindcă oprise să-și ia țigări de la un magazin.

Calm, fără nervi, fără claxoane, uman, decent, plăcut. Chiar l-am și studiat. N-a schițat niciun gest cum că l-ar fi supărat ceva, și-a aranjat ceva la parasolare, s-a uitat în față așteptând și apoi privind în jur, la fel de calm, ca și cum unul care blochează strada ar fi lucrul cel mai firesc.

Am toată stima pentru oamenii care nu se enervează la volan, mai ales seara, după o zi de muncă și chiar mă întreb dacă eu aș fi reușit să fiu atât de calm…

Oare ce fel de om trebuie să fie?