Solemnitate de ziua națională
Nu poți să nu iubești România și să scrii așa ceva:
În ziua de azi, să-ţi iubeşti patria e un pic riscant. E ca în povestea lui Shakespeare: nu poţi să ştii dacă nu cumva familia ei o să te prindă şi-o să te bată. Să-ţi iubesşti ţara înseamnă să repeţi greşeala îndrăgostiţilor din Verona şi să crezi că inima funcţionează ca balonul cu aer cald, care se ridică deasupra neajunsurilor omeneşti – cum ar fi gunoiul din faţa blocului, aruncat şi el tot de strămoşii dacilor şi romanilor.
La mulți ani, români. La mulți ani, România!
La multi ani Romania! Lumea iubeste Romania ca are prea multe zile libere. 🙂
😀 Nu sunt așa de multe.
Bun articolul lui Mândruţă.
România ca ţară pare totuşi născută să fie cu ghinion, folosită sute de ani pe post de tablă de şah, apoi aliata unei Axe care a pierdut războiul, după asta a rămas prea mult în comunism ca mai recent să intre într-o democraţie în care libertatea a fost înţeleasă prost şi într-un capitalism feroce dar exact când sistemul începea să tremure.
România şi dacă priveşti oriunde pe glob, are nevoie de un lider(i), cineva sau ceva care să fie mai presus de interese obscure, cineva care să ne ofere (chiar şi o utopie) dar ceva de care rasa umanoidă are mare nevoie.
PS – Scuze dacă am intrat în filozofeli ieftine.
Nu sunt filozofii ieftine. 😉
Niciodata nu voi cataloga ca bun un articol al lui Mandruta. Il eclipseaza tare mult toate acele interventii excesiv de „destepte” din cadrul unor emisiuni. Ale lui sau cand merge ca rol de invitat. Altfel, Romania te iubesc, sunt mandru ca sunt roman, hai cu steagu’ national spanzurat de balcon, bla bla bla.
La televizor nici mie nu îmi place de domnia sa. =))
Urăsc românii victimiști, fricoși, superstițioși. Ei sunt cancerul acestei națiuni, ei nu vor să spună verde în față ce e de spus, ei nu vor să înceapă curățenia morală cu ei înșiși. Ei sunt în plus în țara mea și nu mai vreau să ia ei deciziile de a întoarce armele împotriva aliaților de fiecare dată astfel încât la sfârșit de război să ne scuipe și unii și alții.
Am început o revoltă a bunului simț, iar unicul voluntar înrolat sunt eu. În fiecare zi încerc să le dau peste nas celor care se uită în ograda vecinului, în fiecare zi mă împotrivesc celor ce ar trece peste cadavre pentru a-și atinge scopurile. O să spuneți că e o luptă mică și ineficientă, dar în fiecare seară simt că am făcut lumea puțin mai bună și sentimentul ăsta e atât de plăcut încât cred că într-o zi o să ajung la nebuni, internată cu forța de cei ce-mi vor observa accesele de grandomanie.
Oh, da, era să am orgasm de dimineață:
Super tare!
TNH ai mare dreptate…dar niciodata nu vom scapa de acesti „gen” ai poporului.
„Gen”? o_O
Fiecare om in treaba lui. Nu pot spune nimic de rau de Mandruta, pentru ca nu prea l-am urmarit, dar sunt sigura ca are si el meritele lui, la fel ca noi toti.
Da, cam așa ceva.