Un grup de arheologi angajați pentru a degreva de relicve o parte din șantierul autostrăzii Nădlac – Sibiu au descoperit o așezare proto-urbană veche de cam 6,200 de ani întinsă pe o suprafață de 100 de hectare, pe malul râului Mureș, în localitatea hunedoreană Turdaș.

Nu știu voi, dar eu de-abia îmi pot închipui cum arăta o așezare cu piatră și lemn pe vremea aia și îmi și imaginez că în loc de geamuri aveau piei de animale, că făceau focul în mijlocul camerei pentru o eficiență energetică sporită, că foloseau apa ca să se spele și focul ca să gătească, probabil se închinau și la zei multipli și chiar cred că o asemenea așezare era o mare realizare tehnică, iar filamentul care-mi pâlpâie deasupra urechii drepte mă face să cred că aceea era chiar capitala unui imperiu neștiut și probabil decăzut.

Desigur, nimeni nu e atât de stupid încât să creadă că la venirea hunilor, pe aceste meleaguri nu trăia nici țipenie de om, e ridicol, dar în contextul teoriilor politice de secol XV – XIX ce încă se mai vehiculează, importanța unei asemenea așezări în Transilvania este cu atât mai mare. Dar să lăsăm geo-politica la o parte și să ne întoarcem la fascinația istoriei.

Întrucât în Turdaș s-a descoperit acest mare oraș, mare pentru vremea aceea, și întrucât știm de existența culturii Turdaș:

Cultura Vinča/Cultura Turdaș a fost o cultură europeană (între mileniile 5 și 3 î.Hr.) ce se întindea în jurul Dunării în România, Serbia, Bulgaria și Macedonia deși urme ale acesteia se găsesc in toată Peninsula Balcanică.

Sursa

Nu m-aș mira ca noi să fi re-descoperit capitala Imperiului Turdaș. Sau a Imperiului Vinča. Sau poate că la Turdaș erau doar o mare așezare de graniță, o fortificație menită să-i apere de… cine? Sau, foarte plauzibil, poate că acela era un mare centru industrial, ceea ce înseamnă că dacă aveau industrie, aveau și comerț dar și un excedent de producție agricolă care să fundamenteze decizia de ma muta oamenii de pe câmp la cuptoarele de ceramică.

Sigur, dat fiind contextual istoric al vremii, probabil că Turdaș era doar un oraș-stat care colabora cu alte orașe-stat, dar asta nu mă face să-mi explic apartenența la o cultură mai largă deși, din punct de vedere istoric, asta a fost posibil în Grecia și Persia, câteva mii de ani mai târziu.

Ideea este că trebuie să ne întrebăm care a fost trecutul acestor meleaguri pe care noi, ca stat, suntem doar niște chiriași vremelnici. Și nu avem voie să ne întrebăm “dar dacă?” și să mergem mai departe în istorie fără a scoate la lumină acest oraș atât de vechi și încă atât de plin de mistere.

Acolo nu se ascunde istoria noastră, fiindcă nici tracii nu se formaseră încă, ci acolo se ascunde ceva din istoria umanității însăși, ceva din istoria primelor migrații europene care au săpat în orașul acela de demult mici semne ale trecerii lor pe acolo, acolo se ascund niște taine despre cum eram noi, în esența noastră, până să descoperim tehnologia.

Ceva îmi spune că locuitorii Vechiului Turdaș erau la fel de actuali ca și noi, doar că mai puțin educați din perspectiva actuală, dar nu mai puțin complecși. Totuși, pentru vremea lor, cred că erau educași, pentru că erau adaptați vremurilor în care trăiau.

Revenind, vom avea curiozitatea necesară de a aduce la lumină această perlă a umanității de odinioară? Vom putea lăsa la o parte divergențele dintre noi pentru a scoate la lumină o parte din umanitatea care încă ne unește? Cine știe ce vom afla despre no, studiindu-ne istoria? Oh, și încă câte și câte alte întrebări mai am…