Nu există, este o chichiță legală care să ajute la identificarea unui vinovat atunci când situația este neclară. Și nu doar că nu ne dăm cu presupusul, dar vom arăta matematic că limita evitării oricărui pericol este o chestie vagă, un spectru, dacă vreți.

Să zicem că mergeți regulamentar cu 50 de Km/h și că în dreptul trecerilor de pietoni reduceți viteza până la 30 de Km/h. Asta înseamnă că vă deplasați cu opt metri pe secundă. Dacă ceva vă iese în față, durează 0,6 secunde până începeți frânarea, deci parcurgeți cam cinci metri, iar mașina se oprește într-o jumătate de metru, minim. Ei bine, în acest caz, limita evitării oricărui pericol este fix aceasta, iar dacă pietonul sare în fața mașinii la o distanță mai mică de 5,5 metri, ghinion, pietonul era pe trecere și l-ai lovit bă criminalule vitezoman, bă!

Să zicem că opriți la trecerea de pietoni și că pe acolo trec, desigur, pietoni, iar când plecați de pe loc, când atingeți furioasa viteză de un metru pe secundă, deci 3,6 Km pe oră, unii cu căruciorul se trezesc și ei să treacă, ieșind din spatele unui autobuz. Îi vezi și începi să frânezi, timp în care parcurgi 0,6 metri, iar mașina se oprește în zece centimetri, cu tot cu mișcarea de frânare. Avem, deci, șaptezeci de centimetri. Cum erai, deja, aproape de trecerea de pietoni, la o jumătate de metru și cum ei au ieșit din spatele autobuzului fix în momentul în care tu ai plecat de pe loc, ce șanse ai să nu-i lovești?

Facem abstracție că autobuzul a oprit lângă trecerea de pietoni și că pietonii, având prioritate pe trecere, nu s-au asigurat.

No, cine e de vină? Fizica? Mașina? Șoferul? Pietonii? Nu de alta, dar este cam enervat să nu ții cont de faptul că – în imensitatea ei – prostia umană depășește cu mult educația sau tehnica și, ca șofer începător, pot spune că am învățat o chestie interesantă și frustrantă, totodată: oricâte situații periculoase ai încerca să prevezi în capul tău, mereu se va găsi cineva atât de creativ în prostia sa încât să fu*ă toate precauțiile tale, și atunci nu te mai ajută decât instinctul și tehnica.

Este adevărat că viteza ucide. Dar viteza mică nu este o garanție a vieții sau securității, ci nu este un factor agravant în caz de accident.

În fine, voi cum vedeți treaba asta?