Adevărul este că Dumnezeu nu te bate cu bâta, decât dacă, eventual, este cu Isus și Petru la crâșma din gară unde bagă ca golănașii un lichior de agheasmă stins cu Ciucaș, berea preferată a raiului, în timp ce treci pe acolo ca să-ți iei iubita sau soacra de la tren că, vorba aia, femeile ne bagă în mormânt, mai mult sau mai puțin nemijlocit.

Revenindu-mi din aiureală, un cangur Benedict de la Grădina Zoologică din Ploiești a fost sfâșiat de câini în staulul său, peste noapte. Probabil avea un suflet rău și-n cei doi ani de viață făcuse multe păcate abominabile, iar cățelușii altfel drăgălași au venit să facă voia Domnului, că și ei sunt niște suflete nevinovate. La o adică, au și circumstanțe atenuante cățelușii ăia frumoși și cu ochii blânzi: au ales ca în loc să mănânce vreo babă sau vreo fetiță ce mergea la grădiniță sau la școală (da, știu că e vacanță), pufoșeniile codate au ales să mănânce un cangur. Benedict, ca specialitatea de ouă. Că e plină Australia de ei, marsupiali.

Amu, mă gândesc că poate o fi fost bolnav cangurul și nu s-a putut apăra, probabil a rumegat ceva iarbă de care nu trebuia, sau ceva. Că altfel nu-mi explic cum de nu s-a putut salva din colțișorii mângâietori ai haitei, doar Australia e infestată de câini dingo cum e România infestată de maidanezi, deci o paralelă ar fi putut face…

Amu, poate era un cangur băștinaș din Australia, păgân din ăla cu zei din lemn și lut. Nici nu-i de mirare că l-a bătut Dumnezeu.

Sau, poate a ajuns, bietul de el, într-o țară de barbari fără niciun Dumnezeu? Vă întreb, dragi cititori, ce fel de țară suntem dacă de ani de zile ne mor străinii la poartă și animalele în grădinile zoologice?