Un salt în neant
Cum s-a imaginat zborul RedBull Stratos:
Cum s-a materializat:
Nu pot nici măcar să-mi imaginez cât de mic te simți în fața a ceva atât de mare. Nu pot nici să-mi imaginez ce simți când te afli într-un balon cu heliu, atât de sus încât până și Pământul pare doar un balon mai mare, nu pot să-mi imaginez ce simți când sari în neant așa cum austriacul Felix Baumgartner a făcut-o.
Sunt atât de multe necunoscute și atât de multe lucruri care pot să meargă rău! Dacă un micrometeorit lovește vizorul căștii? Dacă vor fi turbulențe și parașuta nu se va deschide? Dacă își va pierde cunoștința din cauza accelerației gravitaționale sau a frânării aeriene?
Ce poți să simți când ești atât de sus și atât de singur, atât de departe de oricine te-ar putea, la o adică, ajuta? Cât de umil te simți în momentul în care privești lumea de atât de sus? Și cât de tare te poate umple golul care te înconjoară? Cât de plin de gol trebuie să fii ca să-ți menții curajul și luciditatea de a ajunge întreg acasă?
Zborul temerarului Felix Baumgartner îmi părea a fi ceva banal: un nebun sare într-un costum spațial de la zeci de kilometri înălțime și chiar n-are de ce să se teamă. Dar nu este așa, greșeam. Întotdeauna, în orice întreprindere temerară este un risc, iar riscul cel mai mare este nu te mai temi de nimic…
Felix Baumgartner i-a făcut o mare cinste Austriei și un mic bine umanității, pentru că a demonstrat că până și visele cele mai nebunești se pot împlini.
Prin saltul acesta, cred că de-acum s-a deschis o nouă poartă de explorare spațială. Cum ar fi, de exemplu, ca astronauții de pe Stația Spațială Internațională să se poată parașuta pe Pământ în cazul unor defecțiuni majore ale sistemelor de susținere a vieții? Cum ar fi să poți să plătești o sumă de bani ca să sari de la o înălțime stratosferică? Parcă și văd prima știre cu o bunicuță de 98 de ani care a sărit de la 30 de kilometri…
Oare creierul uman poate face față bombardării cu stimuli atunci când sari de la așa o înălțime? Oare un stabilizator de traiectorie pe costum n-ar fi ajutat? Oare costumul s-a încălzit de la frecarea cu aerul? Oare, pe măsură ce se apropia de pământ, ce șocuri datorate creșterii densității atmosferice a simțit?
Pfuai, am atât de multe întrebări pe care i le-aș pune lui Felix Baumgartner, dacă aș avea ocazia. De fapt, cred că l-aș întreba doar una:
– Cât de liber te-ai simțit în primele momente de după salt?
Voi, dacă ați putea, ce l-ați întreba pe Felix Baumgartner?
Eu sunt mai cârcotaş şi l-aş înteba dacă, din respect pentru Kittinger, coordontorul proiectului, nu a vrut să depăşească şi al patrulea record. 😀
Şi cât de dependent trebuie să fi, de adrenalină, să faci un astfel de salt. Pe mine mă sperie viteza aceea de peste 1000km/h
Cât despre stabilizator de traiectorie… au avut un concurs de estimare a locului de aterizare… aşadar, şi dacă avea… nu îl făceau public. 😀
Da, am văzut. Mă gândeam – totuși – că două aripioare laterale l-ar fi ajutat să nu se rotească în halul în care a făcut-o.
Eu l-as intreba daca are 3 bile sau doar 2, dar din titaniu 🙂
=)) Sau așa.
eu sunt curios ce s-a intamplat cu balonul si cu capsula din care a sarit. nu am vazut pe niciunde.
@Lupeneanul – Capsula si balonul au coborat incet, controlat, spre pamant – au vrut sa o aduca inapoi pentru ca si acolo erau o multime de echipamente care au inregistrat date de care va fi nevoie.
Coborarea se vede intr-unul din filmele de pe Redbullstratos.com, dar intr-adevar sunt 2-3 cadre, nu s-a mai concentrat nimeni pe aia.