Ziua Internațională a Blasfemiei

Dacă dați pe aici de suficient de mult timp – sunteți câțiva și vă mulțumesc mult! – ați observat că, de când mi-am făcut blogul, am evoluat de la un credincios ce ce ruga în fiecare noapte, la un ateu blasfemator.

În condițiile în care am cunoscut ambele fețe al spiritualității, am certitudinea că pot să fac mișto de religie, de orice religie și, cum astăzi este Ziua Internațională a Blasfemiei, țin să o sărbătoresc așa cum se cuvine.

Blasfemiind.

Astfel, era să mă înec de râs într-o seară referindu-mă la trinitate (cu “t” mic) cu:

Chtulu (tatăl), Puiu (fiul) și Fantoma Străvezie (sfântul duh).

Scurtissime

Deja îmi dădeam ochii peste cap gândindu-mă la reacțiilor bunilor credincioși care au evoluat milioane de ani ca să se uite la genitalia fiecăruia, să vadă cine, ce și cu cine face. Jenant. Aproape la fel de jenant cu a jura să spui adevărul folosindu-te de o carte plină de minciuni, ca și cum făcând una ca asta, bazându-te pe o carte plină de fapte penale (omor, incest, sclavie) ajuți la înfăptuirea justiției.

Plus de asta, îmi place religia cum îmi place fătărnicia: construim temple de lux în care să ne rugăm umil pentru a fi iertați de păcatele deșertăciunii de a iubi luxul. Asta, desigur, în timp ce biserica e scutită de taxe, iar școala nu. Pentru că asta prețuim noi mai mult: fățărnicia religioasă, nu educația, nu sănătatea, nu justiția.

Și o să generalizez, în numele lui Ra, spunând că cei mai de-a-mpulea oameni pe care îi cunosc sunt religioși: nu iartă, nu tolerează, nu acceptă diversitatea, nu te consideră aproapele lor și, dacă te știu ateu, nu te ajută până nu-ți regăsești credința, pentru că așa înțeleg ei să-și iubească aproapele, supunându-l aceleiași idei stupide față de care ei singuri sunt supuși.

Or, asta nu este dragoste. Sau, mă rog, este dragoste cum a fost între Lot și fiicele sale. Dar nu suntem la ora de religie, așa că ne abatem de pe calea coruptă ca să mai blasfemiem un pic, de data asta în mod științific.

Sunt mulți oameni care folosesc expresii de genul “Dumnezeu e sus și vede!”, “Isus din cer”, “Ăl de sus” și altele. Mie mi se par nu doar stupide, ci și inculte, în condițiile în care vedem până la 13,5 miliarde de ani lumină, până într-un trecut atât de îndepărtat, încât nu se formaseră încă stele.

Mă rog, știu că “sus” este o figură de stil, dar tot mi se pare deranjantă pentru că Ăl de Sus nu există și, dacă nu există, clar nu vede, deci clar nu judecă deci mai lăsați-mă cu duhurile străvezii care văd tot. știu tot și nu fac nimic în dimensiunea concretă a realității, fiind doar niște aberații otrăvitoare vândute sub forma unui leac împachetat în niște cărți cusute cu ață albă, precum cusute cu ață albă sunt și poveștile din ele.

Come on! Moise a trăit 900 de ani? Pe bune? Lumea era condusă de giganți de trei metri pe care-i ucideai cu piatra în călcâi? Înainte, sau după ce sadicul a inundat tot pământul ucigând copii nevinovați și neajutorați pentru că unii au mâncat un măr și – wow – au devenit mai deștepți? În mod clar, aceasta este o poveste clasică de țeapă homeopatică (asta ca să știți de la ce ni se trage naivitatea asta tradițională!):

– Iată! Nu mânca acest măr, ca să nu devii mai deștept și să trebuiască să te expediez din rai! Desigur, mi se rupe că n-ai cum să ai discernământ până nu mănânci mărul, dar asta nu mai problema mea.

Oricum, comparativ cu “sfânta” Maria, Eva chiar a fost cu o treaptă mai sus: măcar n-a pretins că a născut din fructul virginității. Măcar Eva era sinceră, nu ca mama lui Isus care a născut virgină și care l-a văzut pe Isus ridicându-se la cer.

Nu știu cum să spun, mai multă încredere îmi prezintă Eva. Că ea, măcar, nu primea – ca un moș senil – porunci de la tufe arzătoare care au imprimat la o imprimantă 3D trei plăcuțe cu porunci cu care să se contrazică cu bezmeticii din vale care au început a se închina la un bou din aur, pe care la-u făcut ei topind aurul într-un cuptor făcut din nisipul fin al deșertului.

Îmi scapă de unde niște sclavi au strâns aur cât să facă un bou, la fel cum îmi scapă cum le ningea lor cu pâine din cer și cum mâncau pește proaspăt în deșert. Plus, în culegerea aia de texte de spălat creierii, nu zice nicăieri nimic despre adevărata față a taberei de refugiați – că aia era, de fapt – cu violuri, bătăi și furturi, cu omoruri și violențe de tot felul din cauza neajunsurilor. Sau, cumva, ăia erau toți sfinți și nu făceau nici sex, nici altceva ci doar, ca niște zombie, mergeau ani de zile prin deșert urmărind un moșneag ce despărțise Marea Roșie doar cu toiagul său din lemn de frasin. Glumesc, era dintr-un lemn exotic.

De Sodoma și Gomora ce să mai zic? Am auzit că s-au mutat pe la Vatican, sub o cupolă sfințită, să nu rateze Ishtar când dă cu câte o erecție în moși trecuți de a treia tinerețe. Ah, și că veni vorba despre copii, trebuie musai să-i întreb pe creștini dacă le-au spus copiilor lor că or să ardă în iad dacă mint, ca părinții lor, dacă fură sau dacă iau note mici, ca părinții lor.

Că așa e frumos, să crească copiii cu frică de un om invizibil, cu gândul că o să ardă în iadul de nicăieri alături de dușmanii săi, departe de familia care arde în alt iad și din astea…

Să fim serioși, o eternitate în rai este plictisitoare. Aceleași fețe, aceiași oameni, nicio schimbare, cred că raiul este plin de psihopați, sociopați, nebuni și alte făpturi de-astea pline de iubire și se bunătate, nu ca ateii care merg în iad.

Ținând cont de numărul intelectualilor care merg în iad, în special al inginerilor, cred nu doar că este aer condiționat în iad, dar s-ar putea să fie și wireless, și internet și chiar și aqua park cu bere de lămâie și ceafă de porc la grătar cu maldăre de cartofi prăjți și șaorma la greu, cu mecanism de teleportare în capetele mai seci, în care să le șoptești bigoților tot felul de prostii, ca să-i vezi cum reacționează când aud câte o voce în capul lor.

Cred că se fac și pariuri îad:

– Pe trei de șampanie că pupă icoana.

– Merge. Cota e de 3:1.

– Uiuiui, pupă icoanele. La pariu că linge și moaștele.

De aceea și zic, dacă ar exista dumnezeu – nu există, dar de dragul poveștii să zicem că ar exista și ar trăi dincolo de nori – probabil că ar fi un homosexual sadic, gen BDSM, care se crăcănează de râs când vede babele dând ture de biserică în genunchi, pe ploaie sau ninsoare, de paște, când se sărbătorește foarte festiv moartea prin crucificare a unui tâmplar care-i fiul lui dumniezo. Și mniezo. Și conștiința lui/ lor.

Cum ar veni, un om etern care le-a văzut pe toate de-a lungul timpului te judecă folosindu-se de cele trei personalități multiple de care suferă. Plus, este și bipoar. Adică, acum te iartă, acum se pogoară din cer cu cei patru îngeri ai apocalipsei. Pentru că aia fac îngerii, salvează oameni și apoi îi omoară.

Plus de asta, îngerii sunt niște sclavi aflați în slujba unuia care, plictisit să facă el toată munca, a externalizat o parte din sarcini, poate chiar în China. Vă dați seama, îngerul păzitor e chinez, habar n-are de o boabă din ce faceți sau ce ziceți, dar zâmbește și se apleacă mereu și face poze, să râdă cu prietenii și să le dea share pe CraniuBook, când se duc într-o croazieră de lux pe Styx.

Sau, poate e papuaș, de genul care își împarte nevasta cu tot tribul. Nu ți-ai împărțit nevasta cu tot tribul? E păcat, poate ajungi la pucioasă. Sau poate ai avut noroc să meargă singură, în care caz ești iertat și trebuie să-i iubești copiii ca și cum ar fi ai tăi.

Dar divaghez.

Pentru sănătatea tuturor, mi se pare firesc să avem o zi în care să putem face mișto de tot ceea ce – în restul anului – este sacru, dacă-i al nostru, sau profan, dacă-i al altora. Hai, Monstrul Spaghetelor Zburătoare fie cu voi!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.