Civilizația este o tradiție nu se schimbă după acțiunile unui singur om

Cu riscul să par anti-național, mai ales după articolul de ieri, astăzi aș vrea să vorbim despre cazul lui Anders Breivik, criminalul în masă care a atacat Norvegia în 2011, ucigând 77 de persoane și rănind altele…

Într-o societate de giboni, cum e în Europa, calculul e simplu: a luat 21 de ani pentru că a ucis 77 de persoane? E puțin, prea puțin, trebuiau să i se dea 2000 de ani cu executare și nu știu ce.

Dragii mei, Norvegia nu și-a schimbat legislația și tradiția civilizației după acțiunile unui singur om, ceea ce înseamnă civilizație și stabilitate culturală. Nouă ne lipsește așa că n-o putem înțelege, dar la ei este destul de firesc.

Apoi, calculul de mai sus nu este corect, întrucât de la un punct încolo, tot monstru rămâi, oricâte victime ai face, pentru că “monstru” nu suportă grade de comparație, că nu e ca o culoare sau ca o aromă ori intensitate electrică. De exemplu, dacă ucidea doar 48 de persoane era mai puțin monstru? Sau dacă ucidea doar 12 era și mai puțin monstru?

Ori, nu cumva, Anders Breivik este un monstru iar numărul victimelor sale este – de la un punct – irelevant, întrucât ferocitatea unui monstru nu este dată strict de numărul de cadavre lăsate în urme, ci de consecințele acțiunilor sale?

Să ne gândim altfel. Dacă Anders Breivik nu i-ar fi omorât pe oamenii ăia, ci i-ar fi paralizat pe viață, putem spune că eram mai puțin monstru? Sau dacă nu i–ar fi omorât el, ci i-ar fi legat de mâini și de picioare și aruncat în apă, putem spune că nu este un monstru ci doar un criminal sau ceva?

Evident nu, nu putem.

Și atunci, considerând că Anders Breivik este un monstru, știind asta, justiția a decis că acesta va primi pedeapsa maximă permisă de lege: nu mai puțin de 21 de ani de închisoare.

Desigur, în societățile democratice fără o tradiție seculară a justiției, din România și Mozambic și până în Portugalia, legea ar fi fost schimbată ca să acomodeze mai ușor în percepția publică o condamnare a unui astfel de monstru.

Dar în SUA ar fi primit condamnare la moarte printr-o metodă ce depinde de statul în care ar fi fost prins, existând chiar șansa să fie prins într-un stat în care pedeapsa cu moartea ar fi fost abolită, primind închisoare pe șapte vieți, ceea ce este inutil. Deja, în materia executării pedepsei, ce trece de un anumit prag este irelevant. De exemplu, peste douăzeci de ani, când Breivik va ieși din închisoare, are toate șansele să fie singur pe lume (cu părinții plecați dintre noi), fără prieteni, fără un loc unde să pună capul să doarmă, fără șansa de a fi angajat undeva și va trăi doar din mila societății pe care a încercat s-o oripileze.

Înțelegeți acest aspect de finețe? Cel care a oripilat comunitatea va trebui să se întoarcă spășit la ea, pentru a primi de mâncare. Or, cred că acesta este spiritul corect al justiției, mecanismul prin care spiritul criminal este îndoit și – cel mai important – înfrânt pentru a se obține penitența care, altfel, ar fi intangibilă, pentru că închisoarea pe viață te separă de penitența la care te supune umilința în fața acelora față de care ai greșit, iar pedeapsa cu moartea te scapă de orice, pentru că este rigidă în certitudinea ei precum un iceberg care te apasă pe trup și pe suflet, cred eu. Pedeapsa cu moartea nu aduce penitență, ci doar curățenie socială într-o zonă unde, din fericire, nu sunt prea mulți candidați.

Revenind, cred că societățile în care civilizația este o tradiție nu se schimbă după acțiunile unui singur om. Cel puțin nu în materia justiției.

Dar voi ce părere aveți despre asta?

2 Comentarii

  1. Cipri.S 25 august 2012 la 22:20 - Raspunde

    La ce camera de detentie am vazut ca are..poate sa mai stea inca 21 ani fara grave consecinte.

    • Robin Molnar 26 august 2012 la 22:25 - Raspunde

      Depinde. E ca și cum te-ai uita dinăuntru peste gard, fără a avea posibilitatea de a ajunge afară.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.