Un Apel la Curajul Colectiv

Cu privire la migrației, mesajul lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene este (tradus de mine):

Pentru mine, Europa este și dintotdeauna a fost o comunitate a valorilor. Aceasta este ceea ce ar trebui să fim, dar prea rar suntem mândri de ea. Avem cele mai înalte standarde de azil din lume. Niciodată nu vom întoarce înapoi oamenii, atunci când vin la noi în căutarea refugiului. Aceste principii sunt trecute în legile noastre și în tratate, dar sunt îngrijorat că ele sunt din ce în ce mai absente din inimile noastre.

Când vorbim despre migrație, vorbim despre oameni. Oameni ca mine sau ca tine, cu excepția faptului că aceștia nu sunt ca mine sau ca tine, pentru că nu au avut norocul să se nască într-una dintre cele mai bogate și mai stabile regiuni ale lumii. Vorbim despre oameni care au trebuit să fugă din calea războiului din Siria, de teroarea ISIS din Libia sau de dictatura din Eritreea.

Și ceea ce mă îngrijorează este să văd resentimentul, respingerea și frica îndreptată împotriva acestor oameni de către unele părți din populație, incendiind tabere de refugiați, împingând bărcile de la chei, aplicând violență fizică  asupra căutătorilor de azil sau închiderea ochilor față de nevoile oamenilor săraci și neajutorați: aceasta nu este Europa.

Ceea ce mă îngrijorează este să aud politicieni de la stânga la dreapta spectrului politic hrănind un populism ce aduce doar furie, nu și soluții. Discursul rasist și declarațiile aspre care amenință una dintre cele mai mari realizări de-ale noastre – Zona Schengen și absența granițelor interne: aceasta nu este Europa.

Europa sunt pensionarii din Calais, care le cântă muzică și le încarcă telefoanele imigranților care doresc să sune acasă. Europa sunt studenții din Siegen, care își deschid campusul pentru a primi solicitanții de azil care nu au un acoperiș deasupra capului. Europa este brutarul din Kos, care dăruiește pâine sufletelor înfometate și speriate. Aceasta este Europa în care vreau să trăiesc.

Bineînțeles, nu există un răspuns singular sau simplu la provocările pe care migrația ni le pune. Și nu este realist să credem că putem, pur și simplu, să ne deschidem granițele către toți vecinii noștri sau  să credem că putem să ignorăm toată această suferință și disperare. Dar ceea ce este clar este că nu există soluții care să funcționeze la nivel național, niciun stat membru al Uniunii Europene nu poate adresa în mod singular (pe cont propriu) și eficient problema migrației. Avem nevoie de o abordare puternică, europeană și avem nevoie de ea acum.

De aceea, în luna Mai Comisia Europeană, sub conducerea mea, a prezentat propuneri detaliate pentru o Politică Comună cu Privire la Azil și Refugiați. Ne-am triplat prezența în Marea Mediterană, ajutăm la salvarea vieților și la interceptarea traficanților, ajutăm statele membre cele mai afectate, trimițând echipe de la Frontex (Agenția UE pentru Granițe), de la Biroul European de Azil (EASO) și Europol (Rețeaua de Poliție a UE) pentru a ajuta adesea supra-solicitatele autorități naționale, pentru a identifica, înregistra și amprenta migranții care vin, pentru a grăbi prelucrarea cererilor solicitanților de azil și pentru a coordona returnarea migranților neregulați. Destructurăm rețelele de trafic de migranți și distrugem modelul lor de afaceri. Arătăm solidaritate cu vecinii noștri precum Turcia, Iordania și Liban, pentru a reloca 20,000 de refugiați din afara Europei. Lucrăm cu țări terțe, de origine sau de tranzit, pentru a deschide canale legale de migrațiune și pentru a încheia acorduri de readmisie, pentru a facilita întoarcerea oamenilor care nu au dreptul de a rămâne în Europa. Și ne re-concentrăm pe aplicarea noilor prevederi Europene cu privire la azil, începând cu condițiile de recepție și procedurile de azil, până la obligația de amprentare a acestora.

În luna Mai, am propus realizarea unui mecanism de relocare care să ajute țările membre prin relocarea unei mici părți din numărul mare de oameni c-o nevoie reală de protecție internațională și care ajung în Italia sau Grecia. Comisa a propus relocarea a 40,000 de imigranți către alte state membre ale UE, dar guvernele naționale au fost pregătite să accepte doar puțin peste 32,000. Vrem să mergem mult mai departe și să stabilim un mecanism permanent care să poată fi declanșat automat în situații de criză, pentru oricare alt stat membru UE care are nevoie. Când avem granițe externe comune, nu putem lăsa singure țările din eșalonul întâi. Trebuie să arătăm solidaritate în politica noastră referitoare la migrație.

Unele dintre măsurile propuse de Comisie au găsit deja sprijin. Toate celelalte au nevoie urgentă să fie adoptate de toate cele 28 de state membre ale Uniunii, chiar și de către acelea care – până acum – au fost reticente să o facă. Evenimentele dramatice ale verii au arătat că avem nevoie urgentă să aplicăm această Politică Comună Europeană de Azil și Refugiați.

Nu avem nevoie de un alt summit extraordinar al șefilor de state și de guverne. Am avut, până acum, multe întâlniri și ne vom întâlni din nou în Noiembrie în Malta. Ceea ce avem nevoie este să ne asigurăm că toate statele membre ale UE adoptă măsurile europene acum și le implementează la fața locului. Comisa a propus deja în urmă cu nouă ani să avem o listă comună în UE a țărilor sigure de origine, permițându-ne să procesăm mai repede cererile de azil venite de la naționalități specifice. În acel moment statele membre au respins ideea, pe motiv că interfera cu prerogativele naționale. Și totuși, nu are logică ca, pe de-o parte, statele membre să decidă că țările din Balcanii de Vest pot fi candidate la aderarea în UE și, pe de altă parte, cetățenii acelor țări să aplice pentru azil în UE.

De aceea, în Septembrie Comisia va trimite către statele membre o listă comună a țărilor sigure de origine.

Ceea ce avem nevoie și ceea ce încă ne lipsește este curajul colectiv de a ne respecta angajamentele, atunci când nu sunt ușoare. Chiar și atunci când acestea nu sunt populare.  

Ceea ce văd, în schimb, este un fel de arătare cu degetul – un joc obositor de-a arunca vina, care ar putea aduce publicitate și chiar și voturi dar care, de fapt, nu rezolvă nicio problemă.

Europa eșuează atunci când frica iese învingătoare. Europa eșuează atunci când egoismul are prioritate.  

Europa va reuși, dacă lucrăm împreună, în mod pragmatic și eficient.  

Sper ca împreună noi, statele membre, instituții, agenții, organizații internaționale și țări terțe putem demonstra că suntem pe măsura provocării care ni se arată. Sunt convins că suntem capabili. 

Istoria Europei ne arată că, cel puțin, suntem un continent îndârjit, capabil a se uni în fața a ceea ce caută să-l dividă. Aceasta ar trebui să ne dea curaj pentru săptămânile și lunile care vor urma. 

Astfel de oameni ne fac cinste!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.