Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu ii scriu nimic si nici nu ma uit la el in caz ca ma saluta pe strada. Si nu ma laud ca-s dura, ci chiar aplic.
Destul de dur…
Eu îi explic face to face care-i buba şi apoi Pa şi la fărărevedere. 😛
Bună aia cu fărărevederea. =))
Bănuiesc că depinde de modul de despărțire însă, în general, sunt un domn, chiar dacă nu sunt complet lipsit de melodramatism!
Sigur, scriu câteva cuvinte. Sigur, îmi asum unele greșeli, chiar dacă nu mi le pot reproșa direct, și așa mai departe. Dar i-aș vrea răul? Nu mai mult decât mi l-ar dori ea mie. Sau mi-ar păsa? Până acum n-a fost cazul, iar de acum încolo sper să nu mai fie nici atât.
Totuși, mi se pare ilogic gestul tău. Adică de ce te mai gândești la ea, când… ?
Păi no, în cazul în care te pomenești cu amenințări pe net de la persoane terțe, din varii motive pe care nu le voi detalia aici, atunci zic eu că-ți cam sare muștarul, și simți nevoia să-i aduci la cunoștință ce părere ai despre asta. De asemenea, după o vreme, când deja nu mai ai nici o urmă de respect pentru acea persoană, nici măcar din bun simț, atunci sunt șanse să te prindă în toane proaste și să afle exact ce părere ai despre comportamentul său, în scris cel mai probabil, pentru că în mod cert nu mai dorești să-i vezi moaca, după ce și-a bătut sistematic joc de tine, fără urme de regret, până când ai ajuns la limitele răbdării.
De fapt, povestea asta e chiar veche, dar, discutând cu niște prieteni despre acest episod, mi-am reamintit niște faze și m-am gândit că aș putea scrie un articol micuț și amuzant pe tema asta 🙂
Da, chiar te rog să scrii. =))
Neah… Poate ți-oi povesti, într-o zi, la o bere 😉
@TNH, @ocsike: Se vede că n-ați ajuns prin București 🙂 Prefer să cred că prin Ardeal lumea e mai întreagă la cap, deși am unele îndoieli =))
Nu e mai intreaga la cap in Ardeal. E doar mai lenta, ceea ce da impresia ca e mai relaxata.
Da, ce-i drept, pe aici nu prea vezi așa mulți isterici. Prefer oamenii mai domoli, care-și folosesc neuronii înainte să caște gura.