Activități de intelectual

[Guest post de Mihai Todor]

Să presupunem că se dă următoarea situație pur ipotetică: Ați avut neșansa de a ajunge în compania unei persoane nu tocmai potrivite, fiind sedus fără cale de scăpare în mrejele acesteia și, după inevitabila despărțire, doriți să vă asigurați că nu veți mai interacționa veci pururi cu acea persoană. De fapt, să fim sinceri, știm cu toții că vă doriți să o vedeți arzând în flăcările Gheenei pentru toată eternitatea, dar, prefer să păstrez o notă de realism în această expunere.

În acest sens puteți, de exemplu, să redactați o scrisoare succintă în care să înșirați exhaustiv doleanțele dumneavoastră referitoare la soarta respectivei persoane, folosind o exprimare ceva mai elevată față de ultima conversație purtată cu aceasta. Desigur, această compunere poate consuma un număr considerabil de ore (sau chiar zile), astfel încât multe persoane apelează la varianta standard (vedeți aici și aici ilustrații exhaustive ale acesteia) sau chiar la varianta tradițională, care implică mereu unul sau mai multe accesorii de uz casnic precum nuiaua de alun, coada de mătură, tigaia, furtunul mașinii de spălat, furca, toporul, coasa sau, de ce nu, chiar și ciolanul de porc congelat de la Crăciunul trecut…

Totuși, intelectualii adesea preferă să fie originali, evitând variantele clasice și tradiționale, din pur masochism, cel mai probabil. Iar ca să fiu complet sincer, și eu mă încadrez în acest lung șir de masochiști stresați de viață, care își alocă timp pentru a-i dedica unei ființe net inferioare texte al căror conținut, în cel mai bun caz, va fi lecturat superficial, de aceea efortul depus în scopul elaborării acestora rămânând, din nefericire, depravat de orice formă de apreciere.

Din motive personale de copyright, nu vă voi oferi spre lecturare o asemenea scrisoare, dar, pentru că-mi sunteți dragi, am să vă las să vă delectați cu proverbialul ”coup de grâce” pe care l-am folosit ca paragraf de încheiere într-o asemenea compoziție:

Să nu uiți să iei o pastilă pentru aritmia aia. Ar fi păcat să pățești ceva după această lectură și să nu ajungi să îmbătrânești (alături de mama ta, preferabil).

În încheiere, dragi cititori, permiteți-mi să-mi exprim curiozitatea infantilă de a afla abordările folosite de domniile voastre în asemenea circumstanțe.

11 Comentarii

  1. TNH 08 februarie 2012 la 20:27 - Raspunde

    Nu ii scriu nimic si nici nu ma uit la el in caz ca ma saluta pe strada. Si nu ma laud ca-s dura, ci chiar aplic.

  2. ocsike 08 februarie 2012 la 20:52 - Raspunde

    Eu îi explic face to face care-i buba şi apoi Pa şi la fărărevedere. 😛

  3. Robin Molnar 08 februarie 2012 la 20:52 - Raspunde

    Bănuiesc că depinde de modul de despărțire însă, în general, sunt un domn, chiar dacă nu sunt complet lipsit de melodramatism!

    Sigur, scriu câteva cuvinte. Sigur, îmi asum unele greșeli, chiar dacă nu mi le pot reproșa direct, și așa mai departe. Dar i-aș vrea răul? Nu mai mult decât mi l-ar dori ea mie. Sau mi-ar păsa? Până acum n-a fost cazul, iar de acum încolo sper să nu mai fie nici atât.

    Totuși, mi se pare ilogic gestul tău. Adică de ce te mai gândești la ea, când… ?

    • Mihai Todor 08 februarie 2012 la 21:25 - Raspunde

      Păi no, în cazul în care te pomenești cu amenințări pe net de la persoane terțe, din varii motive pe care nu le voi detalia aici, atunci zic eu că-ți cam sare muștarul, și simți nevoia să-i aduci la cunoștință ce părere ai despre asta. De asemenea, după o vreme, când deja nu mai ai nici o urmă de respect pentru acea persoană, nici măcar din bun simț, atunci sunt șanse să te prindă în toane proaste și să afle exact ce părere ai despre comportamentul său, în scris cel mai probabil, pentru că în mod cert nu mai dorești să-i vezi moaca, după ce și-a bătut sistematic joc de tine, fără urme de regret, până când ai ajuns la limitele răbdării.

      De fapt, povestea asta e chiar veche, dar, discutând cu niște prieteni despre acest episod, mi-am reamintit niște faze și m-am gândit că aș putea scrie un articol micuț și amuzant pe tema asta 🙂

      • Robin Molnar 08 februarie 2012 la 21:37 - Raspunde

        Da, chiar te rog să scrii. =))

        • Mihai Todor 08 februarie 2012 la 21:43 - Raspunde

          Neah… Poate ți-oi povesti, într-o zi, la o bere 😉

  4. Mihai Todor 08 februarie 2012 la 21:28 - Raspunde

    @TNH, @ocsike: Se vede că n-ați ajuns prin București 🙂 Prefer să cred că prin Ardeal lumea e mai întreagă la cap, deși am unele îndoieli =))

    • TNH 08 februarie 2012 la 21:51 - Raspunde

      Nu e mai intreaga la cap in Ardeal. E doar mai lenta, ceea ce da impresia ca e mai relaxata.

      • Mihai Todor 08 februarie 2012 la 23:34 - Raspunde

        Da, ce-i drept, pe aici nu prea vezi așa mulți isterici. Prefer oamenii mai domoli, care-și folosesc neuronii înainte să caște gura.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.